cotnar – Versuri.pro

Ion Pena - Golănească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să bem, prieteni, mult şi anonim,
hârdaie cu vin roşu ne adastă,
la urma urmei tot ne poticnim
şi ni se culcă greierii în ţastă.

Acelaşi basm urât e împrejur
cu aripa de plumb şi coiful rupt,
deasupra cerul pus în abajur
şi îngerii ce visele ne-au supt.

În ăst peisaj călătorim mereu
de-alung de ani şi veştede tristeţi,
halucinaţi cătăm un empireu
ce nu se mai iveşte-n dimineţi.

Zădărnicia stă cu noi la cot
şi-n suflete ne urlă când şi când.
Măcar să bem cotnarul lumii tot
învinşi, nemângâiaţi şi fluierând.

George Hazgan - La Hanul Ancuței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La hanul Ancuței,
S-a-ncins mare sfat,
Că dulce-i în cramă e vița,
Dar oricât de dulce e vinul gustat,
Mai dulce ca el e hangița,
Când razele lunii sfioase apar,
Punând flori de-argint potecuței,
Un cântec, o glumă,
Și-un strop de Cotnar,
Ce viața-i la hanul Ancuței.
Bun e un păhărel,
Când nu-ți pierzi mintea-n el,
Cu cei dragi la un loc,
Toarnă-n pahar și noroc.
La hanul Ancuței,
Popasu-i mai bun,
Și vinu-i mai bun în pahar,
De aceea, drumetule,
Oprește-te-n drum,
C-aici e mereu sărbătoare.
Când razele lunii sfioase apar,
Punând flori de-argint potecuței,
Un cântec, o glumă,
Și-un strop de Cotnar,
Ce viața-i la hanul Ancuței.
Bun e un păhărel,
Când nu-ți pierzi mintea-n el,
Cu cei dragi la un loc,
Toarnă-n pahar și noroc.

Gheorghe Tomozei - Crama Mănăstirească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Părinte, vinu-i beat de mirodenii,
dar cum n-alungi cu brațul ori cu plânsul
și cu monarhiceștile smerenii,
atâția diavoli câți se zbat într-însul?
E vinul fum și flacără suavă
și pentru inimi străvezie haină.
În cupe mari, lumina e bolnavă
de-amărăciune dulce și de taină.
În crama asta, bunule părinte,
nu-i nici o cană fără buza ruptă,
că s-au tocit de-atâtea patimi sfinte
și le-a înfrânt lăuntrica lor luptă.
Acesta-i vin de la Ștefan cel Mare
și-acesta-i de la Vodă Ștefăniță,
când sorb dintr-însul, inima mă doare,
mă amețește diavoleasca viță.
Veneau tătarii de la Crâm să-l beie
mânați de vântul stepelor ursuze
și vinul ca sărutul de femeie,
cu moarte li se prelingea pe buze.
Aceste vinuri clătinau turbane
și-nveseleau norodul la ospețe,
spălau de sânge lănci și iatagane
și scânteiau pe-ntinerite fețe.
De-aș fi departe de hotarul țării,
prin foc m-aș avânta, prin fum și jar
și-aș stinge poate arșița durerii,
cu-amărăciune dulce de cotnar.
Părinte, vinu-i beat de mirodenii,
și tu aduni cu brațul și cu plânsul
și cu monarhiceștile smerenii
toți diavolii care se zbat într-însul.

Ilarie Voronca - Cotnar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Luna, ce mașină de călcat norii, rufăria
mărilor, fruntea ta ca un salt prin
ierburi înalte, când anotimpul e servit în cești
cu vin
de Cotnar, și apele se dezbracă precum armele vechi.

Vrei să întârzii ca plug în câmpurile cosite,
ceas mat în gări, cu despărțiri, cu întoarceri,
cum pădurea se rupe în chiot, în aramă,
și cerul se schimbă ca plăcile de gramofon.

Tăcerea crește cu buruieni în gând
uneori glas între carpeni prins
să obosești în peisajul ca biceps destins
surâsul tău în vine ca sanie circulând.

Stăpânește-mă ca un haiduc în bălți
cât elixir bântuie prin stea
răscolește-mi trupul contrabandist,
înfricoșat un gând nevămuit
încalcă-mi inima ca o frontieră

Ion Pena - Hei, Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer și pământ,
oprește trăsura de-a latul cu noi,
de-a latul atâtor gunoi.
Și stai ca să bem un cotnar
magnific de bun și de rar,
cotnar bătrânesc,
cu pulpă de lut românesc.
Hei, moarte, ursuză și rea,
cu fruntea de negură grea
deshumă focoșii cârlani
să bem un milion de ani,
să bem sacadat și urât
cu toată durerea în gât.
Tu, moarte, nimic nu câștigi
că noaptea în ochi mi-o înfigi
și-alături de-atâția nebuni
un hoit obosit mai aduni.
Tu, moarte la fel hăuiești
cu lupii și câinii cerești,
că omul în viață adastă
o vârstă mai vastă.
Ci lasă porunca eternă
și vino cu noi în tavernă
la mese bălțate și mici,
cu turme de palizi calici.
Petrece cu noi și te joacă,
bizară, hidoasă, potroacă,
retează-ne palma, ne fură din bile
dar lasă-ne sacul de zile.
Ah, iată și iată – n-asculți
ruga atâtor desculți.
Hei, moarte, aceeași rămâi
în legile astea lălâi…
un rece tăcut negustor
pe-al vieții pridvor.
Te bucuri s-adoarmă drumețul
dai prețul.
și-alături cu frații și nașii
îi iei chiuitul și pașii.
Hai, trage-n bătătură,
să mă sui în trăsură.

Benjamin Fundoianu - Lui Taliarh

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,
şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărîţe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! –
Prietene, dă-mi mâna şi taci; aşa; dă-mi mâna.
Priveşte curtea, porcii, şi, râcâind ţărâna,
cocoşii albi. Priveşte: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca şi-n trecut, exist,
şi beau din vinul ăsta, şi beau din cupa asta.
Vechilul tot nu ştie ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu ştie decât să mulgă vaci —
şi via să-şi înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ţine vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
şi n-om vedea prin geamuri, tineri şi zgomotoşi,
amurgul care-aleargă după cireadă, roş.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
şi vinul toamnei poate nu-1 vom mai bea. Ca mâne,
poate s-or duce boii cu ochi de râu în ştiri,
să tragă cu urechea la noile-ncolţiri.
Şi-atuncea, la braţ, umbre, nu vom mai şti de toate;
poate-am să uit nevasta şi vinul acru; poate..
Ei, poate la ospeţe nu vei mai fi monarh. –.
E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.