La hanul Ancuței,
S-a-ncins mare sfat,
Că dulce-i în cramă e vița,
Dar oricât de dulce e vinul gustat,
Mai dulce ca el e hangița,
Când razele lunii sfioase apar,
Punând flori de-argint potecuței,
Un cântec, o glumă,
Și-un strop de Cotnar,
Ce viața-i la hanul Ancuței.
Bun e un păhărel,
Când nu-ți pierzi mintea-n el,
Cu cei dragi la un loc,
Toarnă-n pahar și noroc.
La hanul Ancuței,
Popasu-i mai bun,
Și vinu-i mai bun în pahar,
De aceea, drumetule,
Oprește-te-n drum,
C-aici e mereu sărbătoare.
Când razele lunii sfioase apar,
Punând flori de-argint potecuței,
Un cântec, o glumă,
Și-un strop de Cotnar,
Ce viața-i la hanul Ancuței.
Bun e un păhărel,
Când nu-ți pierzi mintea-n el,
Cu cei dragi la un loc,
Toarnă-n pahar și noroc.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera caldă și primitoare de la Hanul Ancuței, unde oamenii se adună să petreacă, să bea vin și să se bucure de compania celor dragi. Este un imn al bucuriei de a trăi și al prieteniei.