Versuri corectate și adnotate
Miercuri, 18 martie 2020Acasă.Dragi copii!Nici bine nu m-am despărțit de școală și brusc mi s-a făcut un dor nebun de voi, de neliniștea voastră zgomotoasă, de surâsul vostru agresiv și de tăcerile voastre cu o mie și una de subînțelesuri!Și începe să mă colinde nu un dor abstract, ci unul foarte, foarte concret, având, bineînțeles, … Citește mai mult
E timpul, fraților, mă dorToți nervii la televizorIstoria contemporană, vaiPe sus e luată de tramvai.Doar îngerii mai merg pe josȘi calcă tot ce nu-i frumosSe scoală muncitoru-n pripăNeveste-i arde o aripă.Și-n fund soldatul la cazarmăSe pregătește s-o adoarmăSavantul însă fiind mai purO dă de-a dura prin azur.Și lumea toată îi admirăȘi le mai sparge-n cap … Citește mai mult
Numai aici dragă Kittycina cea de tainăeste servită în gameleiarduhul sfântcirculă libercapasărea ceruluiÎnsărăzboiulnu iartăpenimeniNicipeDumnezeuNici pe Dumnezeudragă Kitty.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Aziam cititun cireșdinscoarță-nscoarțășitoate cireșelemă știupederost.Costel Zăgan, Poeme dezghiocate
Singurătatea-mi umflă pieptul în fiecare dimineațăPăi eu și-o tăcere nesfârșită îmi zguduie trupul Ceorgan va mai deschide gura Ce funcție îmi va da ziua de azi Cine cască la orizont Care pe care Un animal domestic îmi nuanțează răbdarea cotidianAlchimia inimiivede-n jurnumaiaurÎnsăeuam moștenittotplumbulluiBacovia.Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Cu cât mă uit mai adânc în cer,Cu atât se uită cerul mai adânc în mine.Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche,Însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc.Rănile mă fac mai puternic. Continuaţi.Aşa grăit-a Zarathustra.Aşa tăcut-am eu,Derutat de silogismele urii politice.Eul liric face întoarceri dezordonate la stânga şi la dreapta,Deşi i-ar condamna pe toţi la dreapta-mprejur.Intertext.Dacă nu … Citește mai mult
Mă trezesc cu cartea-n mână,și adorm cu ea sub cap.Dacă-mi este la-ndemână,de carte nu vreau să scap.Și adorm cu ea sub cap,cartea e destinul meu.Ies cu cartea în proțap,mă ridic spre Dumnezeu.Cartea e destinul meu,dacă-mi este la-ndemână.Fără carte-i tot mai greu,mă trezesc cu cartea-n mână.Și adorm cu ea sub cap,sunt bolnav o iau drept hap.Costel … Citește mai mult
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpulde luptă rănit mortal, inamicul verde și periculos.Împodobește scena ultimei confruntări din spațiultele casei, acum soarele mă caută disperat printre frunzele cireșului, eu îi fac semne amicale cumâna mulțumindu-i pentru lumina și căldura cucare mi-a înrămat ziua, o lacrimă de aur cadeși-n acest poem, o alta … Citește mai mult
Unde-i îngerul, amice,ce prăpastie-l ascunde?Dacă vrei să se ridice,să o facă, dar de unde?COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
În fiecare clipă realitatea mă izbește în fațăirealitatearupe cuvinte din carnea meabucăți maridin poemele mele de dragosteatârnăpe gardurile femeilordin satul meu natalcâinii fugcu colacii iluziilor mele nocturneîn cozile lor mândreca niște steagurila o manifestațieanti-realitatea româneascăapoise încaierăprinșanțurilehaikuurilor mele de weekenddincolo de retina imaginațieifetele mari se joacă de-a v-ați ascunseleacu sentimentele mele eroticede copilcu efect întârziatbabele satuluimă … Citește mai mult