corp uman – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Odă Hematiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ați fost cândva o hematie;
Globul rostogolit arterial
Și efemer și sursă d-imortal..
Pierduta ce-o primești și te reînvie?.
Este misterul cărăușului de viață,
Îți este butelia de-oxigen;
Cu hemoglobina-ți dă roșu la față..
Pe ea o pierzi la timp de recviem!.
E plină de metale prețioase;
E crom, e aur, platină-i și fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase..
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser!.
Își schimbă forma plată la nevoie
S-ajungă-n labirint de capilare;
E creator de Einstein sau de „Domnul Goe”..
E solul inimii din cap până-n picioare!.
Nu numai apă suntem și eteric
Suntem, ușori de gaze-n molecule,
Legați unii de alții atmosferic,
Schimbându-ne umanitatea prin globule!.
E taleru-aruncat de discobol,
Este „moneda” schimbului de piață
În maratonul vieții de la pol la pol..
E sfoara mea de pe mosor.. și-i sunt paiață!

Cantece pentru copii - Degetelele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne jucăm, ne jucăm
Cu degetul mare noi ne jucăm
Când degetul mare a obosit,
Arătătorul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu arătătorul noi ne jucăm
Când arătătorul a obosit
Mijlociul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu mijlociul noi ne jucăm
Când mijlociul a obosit
Inelarul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu inelarul noi ne jucăm
Când inelarul a obosit
Mititelul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu mititelul noi ne jucăm
Când mititelul a obosit
Palmele au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu palmele noi ne jucăm
Când palmele au obosit
Pumnişorii au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu pumnişorii noi ne jucăm
Când pumnişorii au obosit
Picioarele au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu picioarele noi ne jucăm
Când picioarele au obosit
Ochişorii au adormit.

Kabir - O, Prietene! Trupul Acesta E Lira Lui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, Prietene! Trupul acesta e lira Lui,
El o strunește și scoate dintr-însa melodia
lui Brahmă.
Dacă strunele plesnesc și se lenevesc degetele,
atunci în pământ să se-ntoarcă
acest instrument care-i făcut din pământ.
Kabir spune: „Nimeni alt decât Brahma
nu-l poate face să cânte. ”

Ion Caraion - Obiectul-Ghid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un ochi mare ca o smochină fanată
Schelete la rând răsărite-n viitorul
Dublului nud agonic var
Apropiere care ne-alungă
Triunghiuri în dezordine
Ochiul un triunghi
Încheietura cotului, altul
Tibia triunghi
Triunghiuri umeri crupele
Fața triunghi
Mă bârfesc sânii
Sânul drept ca o farfurie lipită
Cu sâmburi ascunși sub octogonul masacrelor
Brațul stâng deprimant la infinit
Colț de rinocer, sânul stâng umărul inimii.
Și-amăgirea din această copită
Spirală acasă la cine
E acuma deșert și turmă
De mistere sterpe?

Walt Whitman - Trupul E Sacru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trupul bărbatului e sacru și sacru e trupul femeii,
Sacru e trupul lor, oricine ar fi ei.
Trupul sclavului? Al emigrantului cu fața năucă, acum debarcat?
Oricare-i la fel cu cel mai avut – cu tine însuți la fel.
Fiecare, bărbat sau femeie, în procesiune are locul său.
(Căci totul e o procesiune;
O procesiune e universul în ordonată, splendidă mișcare.)
Atât de multe știi, de-l numești prost pe sclav sau pe emigrantul cu fața năucă?
Crezi că ai mai mult drept decât el la priveliști senine?
Crezi că materia s-a ales din haos, că scoarța pământului rânduită deasupră-i că apele curg și plantele toate răsar doar pentru tine și nu pentru el sau ea, deopotrivă?
La licitație e trupul unui bărbat!
Să-l ajut pe licitator; ciracul lui nici pe jumătate cât mine nu știe;
Priviți, domnilor, această minune!
Nu-i prețul prea mare, oricât ați da:
Cvintilioane de ani pământul, fără plante sau animale, s-a pregătit s-o primească,
Pentru ea, statornic și fără greș, ciclurile s-au repetat.
În cap poartă cerul ce toate stăpânește;
În trupul și-n mintea-i eroii se zămislesc.
Priviți membrele acestea negre, roșii sau albe; tari sunt legăturile și nervii lor;
Jupuiți-le, ca să puteți vedea mai bine:
Simțuri perfecte, ochi vii, curaj și vorbă isteață.
Mușchi în straturi, suplă șira spinării, ceafa la fel, carnea tare, brațe, picioare bine proporționate,
Și-n ele, câte minuni!..
În ele sângele curge,
Același sânge dintotdeauna!
Același roșu izvor de sânge!
Aici se umple inima și pulsează, țâșnesc pasiunile, izbânzile, dorințele toate
Crezi că lor le lipsesc pentru că ei nu trăiesc în palate?
Ce vezi nu-i doar un singur om, e tatăl acelor ce părinți vor fi;
În el e începutul țărilor populate, al republicilor bogate,
Din el purced nemuritoare, nenumărate vieți cu nesfârșite-nfățișări și bucurii.
La licitație e un trup de femeie;
Ai iubit vreodată trupul femeii?
Mama îți mai trăiește? I-ai fost aproape, și ea aproape ți-a fost?
Dar tatăl tău – unde-i acum?
Nu vezi că suntem la fel pretutindeni,
Toate națiunile, în toate timpurile,
Cât e de mare pământul?

Andrei Lazar feat Md - Corpul Uman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vreau să mă desfac în zece,
Timpul, fără să vrei, trece.
Suntem prizonieri în lumea noastră,
Viața se rupe precum o ață.
Am o inimă de piatră,
Superîncărcare în viață, crapă.
Singura scăpare, ideile se rup în depărtare.
Acuzăm destinul, căutarea-i grea, desigur.
Dificil, e că-i simplu.
Ne prindem de orice idee ce zboară,
N-avem ce face, e pentru prima oară.
Acum, nu avem acces la viitor,
Prezentul e promițător.
Suferim, zâmbim, trăim, plângem,
Calea-i diferită, dar tot aici ajungem.
Instructorul vieții absentează,
Ăsta-i cauza că toți se descurajează.
Sunt un prizonier, într-o lume
În care speri privind în cer.
Tema pe acasă nu-i rezolvată,
Ăsta-i cauza că fața-i fațadă.
Ne pierdem în larg precum o barcă,
3000 de metri distanță dintre
Cap, trup, sânge și viață.
Legile ne țin în umbră,
Adevarul ca un ac ce stă să împungă.
Ochii reprezintă oglinda sufletului
Ce stă închis în temniță.
Piatra ne e casa,
Într-o lume unde soarta reprezintă o viață.
Visul e bariera noastră,
Sparge-o și vezi ce-o să iasă.
Ce ne pasă?
Lucrăm 60 de ani pentru o casă,
10 pentru întreținere de viață,
3 ani într-un spital,
73 de ani pentru un lucru material?
Vreau să fiu nemuritor,
Dar care-i sensul ca milioane de ani
Nu te schimbă deloc?
Sunt realist, cauza înconjurării mediului teribilist,
Lucruri de neatins
Într-o lume în care totul se rezumă la un vis.
Că am rezistat până acum?
Rodul vieții care mai are puțin,
Neașteptare, sub sudoare în deplin,
Rezultatul anilor ce pleacă și vin.

Alberto Serret - Câmpuri cu Fluturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umane
cu tulpină și ramificații, rădăcini goale
bătând aerul: cupe profane, dăruind
nopților limbi transpirate, strânsele palme.
Și oase dislocate, cu existență mută,
ce urcă prin piele, viguros, smulgând fluturi.
Vlăguiți, par aproape ca niște steaguri puse
pentru-a umfla luciul aripilor orizontale.
Ce simt inerția, ca lacurile carnale
unde plăcerea-și scufundă ancore stricate.
Stând vertical, enigmă sunt în peșteri constelate.
Și vârfuri pline ce înfloresc, ce explodează:
Mesaje proprii, când vocea nu verbalizează,
pornind urcușul lor pe drumuri neumblate.
Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umane
pline de limbi transpirate, de strânsele palme.

Campos de la mariposa.
Los cuerpos, ah los dulces pobres cuerpos humanos
con su tronco y sus pencas, sus raíces desnudas
batiendo el aire: copas profanas que la noche
dotó de lenguas húmedas, de contráctiles manos.
y huesos inconformes cuya existencia muda
sube a la piel, pujante, descerrajando broches.
Abatidos parecen casi banderas puestas
a hinchar la superficie de los horizontales.
sentidos de la inercia, como lagos carnales
donde el placer arroja sus anclas imperfectas.
De pie, son el enigma constelado de grutas.
y cúspides turgentes que florecen o estallan:
Mensajes de uno mismo donde las voces callan
y emprenden el ascenso por innombrables rutas.
Los cuerpos, ah los dulces pobres cuerpos humanos
llenos de lenguas húmedas, de contráctiles manos.