corespondenta – Versuri.pro

Emil Brumaru - Balada Crinilor Care Și-au Scris Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trăia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii.
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte.
Oh! pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei își tăiau cu zimții de la timbre,
Miresmele-ntre dânșii să le schimbe.
Poștași înflăcărați puneau ștampile
Cântând din corn, pe sacii cu pistile.
Plicuri adânci pudra, sculat din zori,
Însuși directorul căleștilor!
Dar crinul ce trăia în miazăzi
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin, ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis.
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion, un vechi poștalion.

Ion Caraion - Corespondența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie
soarele.
Câteva ciuperci de noroi: dealurile.
Astă noapte a plouat
și am ieșit să culeg ferigi.
Ți le trimit.
Giganți; strămoșii lor au fost arbori.
Când le-am rupt, vibrau de diamante și feciorie.
Mâine voi visa (cum vin să mi le ia îndărăt..) himerozaurii.
Părul unor femei fantastice izbi în sânge;
a vrut
să nu se prefacă în liliac.
Munții sunt cele mai mari pietre din satul bunicilor.

Ion Caraion - Corespondența pe Un Arbore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om.
Se uitau ploile-ndărăt, Eli, și tăceai.
Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai –
numai batistele de sânge mai culegeau anii din poem.
Amândoi eram – singuri – cu cioplitorii din tesle.
Vor sosi animalele, bani vechi, pe cetăți..
Să ne culcăm!.. Iezii negri ne-au tăiat fruntea-n bucăți.
Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle.
Știau că ne-alungă îngerii, dar nu ne-au mai spus.
Arborii duc în brațe mărci poștale și bețe.
Ne-am îmbrățișat cu femeile și-am mâncat mere pădurețe.
Puteam să-ți scriu multe.. (spune faptul că nu-s).
Eu mă întorc, dar gândacii au să scuipe aici.
Nu ne vor buruienile. Vom muri, plini de mâzgă, pe cornute maidane.
Maica Domnului sluțită avea ochii de castane.
Ne-au bătut pân’ la ziuă cățeii febrei c-un bici.
Frunzele așternute în parcuri au servit de chitanțe la joc;
Ziua întreagă cioclii toamnei procesionaseră funest.
Nu-i mai duce, băiete, inimii acest zbucium, acest..
Suflete cu pașaport voiajează către Cerul de Foc.