Christian W Schenk – Toamna Corbii

Vânt de toamnă bate-n frunze,Crengile s-adie,Stropii vinurilor vechiAu plecat din vie. Vânt de toamnă suflă fumuri– amintiri plăcute –Dinspre zilele furateVerilor avute. Vânt de toamnă-i aminteșteApei, ce-și strecoarăClipocitul încă treaz,Să curgă spre moară. Vânt de toamnă-ngălbeneștePaginile goalePeste care corbii tăiDau pe rând târcoale.

Mihai Codreanu – Corbii

Din iarna sufletului meu porneşteUn stol de corbi spre zările cernite:Sunt dorurile mele neîmplinite;Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.În gemete pustii se prelungeşteCa-n golul unei vetre părăsite;Şi corbi sporesc în cete înmiite..Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..Nu văd în zări nici urma unei stele;Doar viscolul din gândurile meleTot mai pornit prin gerul lui mă poartă..Iar corbii, presimţindu-şi … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Corbii

Peste câmpia ninsă nimic nu exista,umblam ca în lichide orbii.Chiar fără trup, cineva se străduia să fie,când au venit deodatăparcă ținuți de-o mână deasupra noastrăcorbii.Astfel s-a petrecut și după-amiaza.Câmpia de ea însăși s-a desprins.Un animal cu vlagă a-nceput să creascăpe sub calota albăs-a umflat zăpada gata să plesnească.Și noaptea s-a mișcat ceva,un mușchi al aerului, … Citește mai mult

George Lesnea – Inserare

Își surpă dealurile umbra pe șesurile solitare,Amurgul bâjbâie spre noapte pe cerul vânăt și străin.Cu aripele plumbuite de ani și multă depărtare,Deasupra târgului trec corbii sau poate solii beznei vin?Simțim cum ne lovește-n suflet amarul gândului și-a vorbii,De inimă ne mușcă toamna sau poate mușcă vreun strigoi?Ce spune clopotul de seară? Ce fac prin aer … Citește mai mult

George Bacovia – Gri

Gri.Plâns de cobe pe la geamuri se opri,Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;„I-auzi corbii!” – mi-am zis singur.. și-am oftat;Iar în zarea grea de plumbNinge gri.Ca și zarea, gândul meu se înnegri..Și de lume tot mai singur, mai barbar, –Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar..Iar în zarea grea de plumbNinge gri.

Traian Demetrescu – Corbii

Pe plopii ninșiCoboară corbii-n pâlc de doliu,Cernesc al iernei alb lințoliu,Și, triști, de foame par învinși.Cugetători,Privesc pe cer, privesc departe;Pe când un glas de vânt împarteUn cântec care dă fiori.În cimitir,Pribegi, s-au adunat la sfadă;Iar sub uitare și zăpadăS-ascund mormintele în șir.Și pe când trec,În a crepusculului oră,Spre groapa unde doarme-o soră,Și-n suflet plânsul îl … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Corbii

Doamne, când câmpu-i îngheţat,Când în cătunele săraceAl clopotelor vaier tace..Peste-al Naturii câmp uscatDin cerul tău adânc şi mare,Frumoşii corbi fă-i să coboare!.Ciudate oşti de corbi năuci,Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!De-a lungul galbenelor fluvii,Pe drumurile cu vechi cruci,Peste tranşei, şi gropi, şi şanţuri,Abateţi-vă-n negre lanţuri!.Peste-ale Franţei mari câmpii,Unde dorm noii morţi, – daţi roatăCa fiece … Citește mai mult