corali – Versuri.pro

Stephen Crane - Regele Marilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oceanul mi-a spus odată,
‘Uite!
Sunt pe țărm
Este o femeie care plânge.
Am urmărit-o.
Du-te și spune-i asta –
Am iubit pe iubitul ei
În holul verde răcoros.
Există bogăție de nisip auriu
Stâlpi, coral-roșu;
Doi pești albi stau în garda lui.
Spune-i asta
Și altele-
Că regele mărilor
Și omul vechi, neajutorat plânge.
Fațetele pline de viață
Mână mâinile cu cadavre
Până când se va simți ca un copil
Cu surplus de jucării.

Constanţa Buzea - Țărm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vino la mare,
Lasă-te lunii
Care de vid e.
Fii ca de sare
Peste păunii
Nopții lichide.
Oarbă-n culoare-i
Limbii minunii
Ce ne divide.
Țărmuri pustii
Și poezii
Te țin în sine.
Stau mărturii
Coralii vii
Raiuri marine.
Va fi să vii,
Ori să nu vii,
Tot un senin e.

Eugenio Montale - Cerceii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-are umbre de zbor negrul de fum
al oglinzii. (Și din al tău nici urmă).
Buretele-a trecut pe ea de-acum
din cerc de aur semnele le scurmă.
Pietrele tale sau coralii și puterea
ce te răpește le căutam; dar fug
de zei, ace nu se-ntrupează, vrerea’
n lumina-ți orbitoare o distrug.
Elitre zumzăie, măcelul zumzăie,
care de două vieți nu ține seamă.
Se-ntorc în ramă noile meduze
ale serii. Amprenta ce ți-e geamănă
de jos veni-va: în lobii unde palide
mâini, răsturnate, ocrotesc coralii.

Eduard Pamfil - Statuia Scufundată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În marea fără valuri a timpului boltit
stau peștii orbi ca moartea
și plâng în unda verde.
În fond un vast periplu
s-a preschimbat în dar
zeiței fără soare uitată de Olimp
de-un ev, chiar nici un nume
nu-i mai îmbracă forma
perfectei pietre albe
din care nasc corali.
Abisului miracol
o flacără în ape.

Ilarie Voronca - Balul Coralilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Somnul presară rubine pe frunzele ochilor,
cum izbucnește deodată flacăra glasului,
albastră peste urna închisă în coaste,
din vegetația de umbre seva sângelui se ridică,
pădurile sapă în curcubeie cascade,
prin ferestrele mărilor intestinele pământului se arată;
sunt pești cu aripile crestate în întuneric tăișuri
ca un ghem gura prin fibrele lungi de apă
plantele șerpilor oscilează în anotimp nisipul,
uneori balul coralilor în argint se deschide,
coacăze mărgăritarele și pe ramuri sunt globule de sânge,
arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape
din toamna adâncurilor aurul peștilor în frunză
ce bucle, meduzele cum se apleacă
și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile,
un curent ca o mireasmă străbate falangele,
pe buzele de nămol sărutarea stridiilor,
vietățile sunt atâtea funde în părul apelor,
bureții mușcă umbrele se deplasează în adâncuri,
ca armate balenele și serpentinele algelor, se apropie
peștii fosforescenți ca afișe luminoase.

Ingeborg Bachmann - Cântece În Exil IX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pisica neagră, / uleiul pe podea, / deochiul:. / Ghinion!. / Scoate cornul de corali, ... →