copil parasit – Versuri.pro

Margareta Clipa - Copilaș Singur Ca Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, nu lăsa pe lume
Copilaș singur ca mine,
Dă-le casă, dă-le masă
Și mamă să-i ocrotească,
Caut mama, văd că nu-i,
A cui sunt? A nimănui!
Supărare ca la mine,
Nu mai da, Doamne, la nime’!.
Mamă, lacrimile mele
M-am scăldat plângând în ele!
Un’ te-ai dus și unde ești
Ori nu vrei să mă găsești?
Un’ te-ai dus și unde stai,
Nu vrei la sân să mă ai?
Supărare ca la mine,
Nu mai da, Doamne, la nime’!.
Vai, săracul puișor
N-are ce visa cu dor,
Nici prin somn nu-i râde fața,
Nici n-așteaptă dimineața,
Tot îl văd într-un oftat
Și așteaptă mângâiat.
Supărare ca la mine,
Nu mai da, Doamne, la nime’!.
Mamă, nu căta prin sat
Că tu nu m-au legănat,
Nici la piept nu m-ai ținut
Că de copil nu m-ai vrut,
Că mi-o spus un om bătrân
C-am crescut în cuib străin
Și-am trăit într-un oftat
Că te-ai dus și m-ai lăsat,
Dar oleacă-mi pare bine
Că ți-ai amintit de mine.

Gabi Lunca - Neică, Cu Ce Ți-Am Greșit?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neică, cu ce ți-am greșit
De-așa rău m-ai oropsit?
Neică, cu ce ți-am greșit
De-așa greu m-ai pedepsit?
Când m-am măritat
Toate au fost bune,
Bărbatul și socrii
Toți țineau la mine.
După câțiva ani încoace
S-a schimbat și soarta mea,
De mine nu-i, Doamne,
Nu este nimic,
Da-mi rămâne-acasă
Un copilaș mic,
De mine nu-i, Doamne,
Nu este păcat,
Da-mi rămâne-acasă
Copil supărat.
Mi-a plecat bărbatu-n lume,
Nu vrea să știe de mine,
Mă-ntreabă băiatul meu:
„Unde-i, mamă, tatăl meu?”.
Hai măi tată-acasă,
Băiatul te cheamă,
Vrea să aibă-n lume
Un tată și-o mamă,
Chiar dac-ai greșit
Băiatul te iartă
Vrea să simtă-acasă
Căldura de tată.

George Topirceanu - Pruncul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un văl de ceață albă și subțire,
Ca un lințoliu străveziu de mort,
Înconjura biserica bătrână.
Și-n dimineața zilei de aprilie
Simțeai plutind în aer, pretutindeni,
Fiori, adânci fiori de fericire, —
Prinosul larg al firii, când pământul
În mii de forme dăruie luminii
Belșugul lui puternic de viață..
Pluteau spre cer miresme-ngemănate
Căci liliacul tânăr înflorise
Și crengi plecate ascundeau în umbră
Mănunchiuri de sfioase viorele.
Și-n dimineața zilei de aprilie
Vedeai cum stă încremenită gloată
De muncitori și de femei tăcute
Pe treptele amvonului pustiu.
Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră,
În fața lor sta pruncul părăsit.
Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă
Din flacăra eternă a vieții..
Și trupul cald topise bruma nopții
Ce se-nchega în picături curate
Ca niște lacrimi reci de muceniță
Sclipind pe fața lespezilor aspre.
Părea că piatra neclintită plânge!..
Cum se strângea, înfiorat de frig,
Plăpândul trup ursit de-acum durerii,
Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă,
Cum întindea gurița după hrană,
Cu buzele-i atât de diafane
Ca două foi subțiri de trandafir!.
Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă
Să-și smulgă-acum veșmântul de la sân?..
O, ascultați micuțul glas cum plânge.
Cum cere pruncul partea lui de soare!
Dar unde ești, să-l vezi acum, pierduto,
Femeie, tu, de trei ori blestemată!..
Te-o blestema bastardul fără nume,
Nevinovatul osândit să moară
Când nimănuia n-a cerut viață, —
Și când întâiul vânt de patimi grele,
Din lumea rea, porni-va să-l doboare,
Te-o blestema copilul trist și palid
Că n-are cui șopti, cu lacrimi: „mamă!”.
Te-i blestema tu singură odată,
Ducând povara vechiului păcat,
Zadarnic vei întinde după sprijin
Tremurătoare brațe istovite, —
Și pânza neagră-a gândurilor tale
Cerni-va golul nopților târzii,
Că nu-i avea nici trista mângâiere
Să gemi plângând: „aveam flăcău acum!..”.
De ce nu vii să ți-l ridici în brațe?..
Cu mânile de muncă sângerate,
Să curmi țărâna și să-i cauți hrană,
Râzând să lupți, — să plângi învingătoare,
Să-nfrunți apoi disprețul tuturora,
Nevrednicul dispreț al celor slabi, —
Și mândră, cu privirile senine,
Punând un braț pe umăru-i puternic,
Tu să-l arăți atuncea lumii-ntregi:
„Copilul meu, — al meu ș-al nimănui!..”.
*.
Dar iată, — gloata-ncet se risipește..
Posomorât, în vinete veșminte
Un om s-apleacă și ridică pruncul, —
Apoi cu pașii rari și grei se duce..
Iar soarele, însângerând altarul,
Se ridică din ceața dimineții
Și razele, sclipind tremurătoare,
Cădeau pe fața zidurilor aspre,
În dimineața zilei de aprilie,
Cădeau ca pe-o ruină..

Laura Lavric - Pe Sub Poale de Pădure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe sub poale de pădure
Fuge-o nevăstuică-n lume
Alungată de bărbat
Cu pruncul neînfășat.
Cum mergea la deal, la vale
Îi ies doi voinici în cale
Mi-o oprește și mi-o întreabă:
– Un’ te duci, copilă dragă?.
– Nu-s copilă, nu-s nici fată,
Sunt femeie măritată
Și de bărbat alungată
Să mă duc în lumea toată.
Unul din dânșii îi spune:
– Lasă-ți copilu-n pădure,
Lasă-ți copilu-n pădure,
Și vină cu mine-n lume!
– Eu mă duc cu tine-n lume,
Dar copilu-l iau cu mine!

Alex feat & Dj Mux - Eu, Mama, Sunt Copilul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ploaia îmi bătea în față, îmi era frig
Și cu durere în suflet îmi venea să strig
S-o blestem pe mama ce m-a părăsit
Atunci când tata a murit.
La o casă mare am ajuns
Am zărit-o pe mama, o priveam nespus
Când ea m-a văzut a început să strige
Și-a chemat bărbatul ca să mă alunge.
Eu, mama, sunt copilul tău
Copilul ce l-ai părăsit
Ce inimă de gheață, ce suflet otrăvit.
Eu, mama, sunt copilul tău
Copilul ce l-ai părăsit
Eu sunt, mama, eu copilul ce nu l-ai iubit.
Am venit a doua zi s-o văd pe mama
Ce am văzut prin poartă, un copil plângea
L-am chemat la mine și i-am spus că eu
Eu, copile, eu sunt fratele tău.
Fii cuminte, nu plânge, copile, să nu te gonească
Cum m-a gonit pe mine
A venit și mama și mi-a spus să plec
L-a luat în brațe, of, și l-a strâns la piept.
El e, mama, fratele meu
E sânge din sângele meu
Îl strângi la piept și îl iubești
Pe mine mă gonești.
Și eu sunt copilul tău
Copilul ce l-ai părăsit
Ce inimă ai avut în tine
Ce suflet otrăvit.