Pe sub poale de pădure
Fuge-o nevăstuică-n lume
Alungată de bărbat
Cu pruncul neînfășat.
Cum mergea la deal, la vale
Îi ies doi voinici în cale
Mi-o oprește și mi-o întreabă:
– Un’ te duci, copilă dragă?.
– Nu-s copilă, nu-s nici fată,
Sunt femeie măritată
Și de bărbat alungată
Să mă duc în lumea toată.
Unul din dânșii îi spune:
– Lasă-ți copilu-n pădure,
Lasă-ți copilu-n pădure,
Și vină cu mine-n lume!
– Eu mă duc cu tine-n lume,
Dar copilu-l iau cu mine!
Sensul versurilor
O femeie alungată de soț fuge cu copilul prin pădure. Doi bărbați îi propun să abandoneze copilul și să meargă cu ei, dar ea refuză, alegând să rămână cu copilul ei.