copil orfan – Versuri.pro

Gavril Rotica - Cântecul Unui Copil al Nimănui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăsaţi-mă în fum să şed,
În fund de crâşmă-ntunecată,
Şi fraţii vagabonzi să-i văd
Cu ochii tulburi cum mă cată.
Lăsaţi-mă lângă pahar,
S-arunc sub masă cartea vieţii;
E vinul un venin amar
Şi plâng când îi deschid pereţii.
Lăsaţi-mi capu-nfierbântat
S-adoarmă-n cântec de vioare,
De sub arcuşul fermecat
Uitarea peste el coboare.
Lăsaţi-mă aici, să-mi spui
Viaţa scândurii de masă
Eu sunt copilul nimănui
Şi n-am nici drum, şi n-am nici casă.

Maria Butaciu - Copil Orfan cu Ochi Căprui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copil orfan cu ochi căprui
De ce tot plângi și spui oricui
Că ești copil al nimănui?
Al nimănui pe-acest pământ,
Părinții tăi zac în pământ.

La Mărășești, tătucul meu
Cu arma-n mână ca un leu
În orice loc el se ivea
Urla dușmanul când lovea,
Dar de-un obuz a fost lovit,
Sărmanul tata-a și murit.
Iar mama după două luni
Murii-ntr-o casă de nebuni,
De-aceea plâng și strig mereu:
Măicuța mea, tătucul meu!
Dar oameni buni m-or ajuta,
De chin și jale voi scăpa,
Și oamenii m-au ajutat,
De chin și jale am uitat,
Dar n-am să uit cât voi fi eu
De mama mea, de tatăl meu.

Mc Destin - Poveste Tristă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o zi simplă, nu mai știu când
Un băiat s-a descurajat luptând
Viața l-a lovit din prea multe părți
Dezastrele nu le vezi în cărți
Și dacă s-ar putea,
Nimic nu s-ar schimba
Era fericit, aproape de nimic nu ducea lipsă
Până-ntr-o zi în care totul s-a lăsat în ceață
Era la fotbal, cu prietenii, când a aflat de la vecini
Mama lui încerca să se lupte trăind
Speriat, ducându-se la ea la pat,
A realizat că viața lui s-a destrămat.
Taică-su, stătea mai mereu beat
Mama lui, era singura care avea de el grijă
Au dus-o la spital, ea se lupta pentru tine
Tu erai speriat, nu era nimeni lângă tine
Concluzia, nu se putea face nimic,
Din ceruri, acel băiat e acum privit
Văzând cum crește, de la apus la răsărit.
REFREN : Singur, nu e ajutat de nimeni
Taică’su a uitat că are un fiu pe acea lume
Acum băiatul sta și se roagă
La mama care-i aproape de el
Singur pe lume, fără niciun țel. X2.
De ce e așa nedreaptă viața? De ce?
Nimeni nu îl înțelege, e cea mai mare durere
Nimănui nu-i pasă de tine, ea era singura persoană
Acum doar îngerul și sufletul, stă aproape și-l emană
El are doar 10 ani, s-a refugiat printre puștani
Toată ziua, cu gândul după bani
Vruia să fie și el ca ceilalți puști din cartier
lipsiți de grija și fericiți de fel
Bucuroși de anturajul din cartier
Vrand să-și recapete încrederea
Pe care cu greu și-o mai poate recupera
Stă în pat, se gândește mereu la ea
Neprețuitul cuvânt când i-a spus pentru prima dată „mama”
Se uită la poze, și nu știe ce să facă
Căldura din ele, parcă se evaporă.
Gândul dispare, în mintea lui parcă ea apare
Ar vrea să-i vorbească, dar nu poate s-o găsească..
REFREN : Singur, nu e ajutat de nimeni
Taică’su a uitat că are un fiu pe acea lume
Acum băiatul sta și se roagă
La mama care-i aproape de el
Singur pe lume, fără niciun țel. x2.
Dar nu poate schimba,
Parcă o lacrimă curge și din partea mea
Doamne, tu ești sfânt el se duce cu o floare la mormânt
Cu multă ușurință, se scurge-o lacrimă pe pământ
Acum, nu îl mai vezi râzând
Își da seama, că trebuie s-o ia de la-nceput..
REFREN : Singur, nu e ajutat de nimeni
Taică’su a uitat că are un fiu pe acea lume
Acum băiatul sta și se roagă
La mama care-i aproape de el
Singur pe lume, fără niciun țel. x2.
A trecut ceva timp, băiatul începea să-și revină în acea vreme
Încă își mai amintește, cu greu trăiește, amintirea-l urmărește
El fuge de ea, pentru a uita
Și pentru a-și continua viața.

Mihai Ciobanu - Amară-i Frunza de Nuc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amară-i frunza de nuc
amară-i dorul cel duc.
La ce, Doamne, lași omul
dacă-i iei tot norocul? (x2)

Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!

Viața de copil orfan
Nu doresc nici la dușman.
Cât ar fi viața să-i placă
Fără mamă e săracă.
Viața de copil orfan
Nu doresc nici la dușman.
N-are casă părintească
Și nici mamă ca să-l crească.

Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!

Vai de soarta omului
Ce-a rămas a nimănui.
El știe durerea toată
Cu necaz amestecată.
Vai de soarta omului
Ce-a rămas a nimănui.
N-are cui se jălui
Și la cine-n prag veni.

Refren:
Of, necaz, necaz
De mic copilaș te-am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi, mai!

Of, necaz, necaz
Cum aș face să te las
Că am copii să mi-i cresc
Lângă ei vreau să trăiesc, mai!

Tita Barbulescu - Rău E, Doamne, Să Crești Fără Tată!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rău e, Doamne, să crești fără tată
Și urât să fii de lumea toată,
Să fii copil fără de putere
Cu inima friptă de durere.

Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel bun?
Vino, tată, durerea să-ți spun!
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.

Nu știu, nu știu cu ce am greșit
De-ai plecat, ne-ai părăsit,
Vino, tată, înapoi
Să fim fericiți și noi!.

Merg pe stradă și lumea îmi zice:
„Taci, copile, taci și nu mai plânge!”,
Lumea asta cât o vezi de mare
Nu-ți dă nimeni nicio alinare.

Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel drag?
Vino să vezi câte rele trag,
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.

Nu știu, nu știu cu ce am greșit
De-ai plecat, ne-ai părăsit,
Vino, tată, înapoi
Să fim fericiți și noi!.

Tată, lacrima în ochi mi se-adună
Când văd părinți cu copii de mână,
Muncesc din greu părinții, măi tată,
Fericiți copiii să și-i vadă.

Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel bun?
Vino, tată, durerea să-ți spun!
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.

Unde ești tu, tat-al meu cel drag?
Vino să vezi câte rele trag!
Și noi suntem copiii tăi, tată,
Și suntem loviți, loviți de soartă.

Gabi Lunca - Merg Să-Mi Caut Satul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe drumul bătut de piatră
Merg pe-nserat,
Mi-a ieșit o fată-n cale
Și m-a întrebat:
– Un’ te duci, copil străin,
Și de gânduri dus?
Când am vrut ca să-i răspund
N-am putut de plâns:
– Merg să-mi caut satul
Unde m-am născut,
Nu știu dacă am părinți,
Nu i-am cunoscut.
Umblu dintr-un sat în altul
Și mă amăgesc,
Dacă n-am părinți pe lume,
Cum să-i mai găsesc?!
Ăsta este adevărul
Și e dureros,
Mă întreb dacă vreodată
Mi-oi face vreun rost.
Sunt copil sărman,
Sunt singur pe lume,
Eu nu am nici frați mai mari,
Nici părinți ca tine.
N-am spus niciodată mamă,
Nici tată n-am spus,
Am fost numai singurică,
Am oftat și-am plâns,
N-am simțit mâna de mamă
Ca orișice fată,
Fără frați, fără surori,
Numai supărată,
Sunt copil sărman,
Sunt singur pe lume,
Eu nu am nici frați mai mari,
Nici părinți ca tine,
Merg să-mi caut satul
Unde m-am născut,
Nu știu dacă am părinți,
Nu i-am cunoscut.

Gabi Lunca - Am Avut o Măicușoară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și-am avut o măicușoară,
Și-a fost tare bolnăvioară,
Și-ntr-o joi de dimineață
A-ncetat mama din viață:
– Țin-te, mamă, nu muri
Că rămânem cinci copii,
Cinci copii prea supărați,
De tine, mamă, lăsați!
Dacă trăia mama noastră
Toți frații-am fi fost acasă,
C-așa mamă ce-am avut
Niciodată n-am să uit
Că-i făceam prea multe rele
Și ea mă ierta de ele,
Avea cine să mă-ntrebe
De-am mâncat sau dorm devreme.
Și-acuma treceam pe seară
Pe la noi pe ulicioară,
Toți copiii se jucau
Mamele îi căutau,
Dar pe mine n-avea cine
Că eram singură-n lume,
Ședeam singură pe drum,
Cel mai amărât copil,
Ședeam rezemat de-o poartă
Fără mamă, fără tată.
Și-afară e tare frig
Și eu n-am la cin’ să strig,
Căci am mai strigat o dată
Patru zile la o poartă
De m-a știut lumea toată
Căci fetița fără mamă
Nimenea n-o bagă-n seamă,
Ea duce o viaț-amară.

Polina Manoilă - Uscă-Te, Bărbate!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Uscă-te, bărbate,
Uscă-te de dor,
Că m-ai părăsit,
M-ai lăsat să mor,
M-ai lăsat în viață
C-un copil în brațe
Plânge și mă-ntreabă:
– Eu de ce n-am tată?
Dumnezeu a vrut
Și mi l-am crescut,
Sunt bine și eu,
Și copilul meu.
Uscă-te, bărbate,
Uscă-te de dor,
Uscă-te de foc,
N-am avut noroc
Și pe unde-oi fi
Să n-ai ce prânzi,
Și pe unde-oi sta
Să n-ai nici ce bea,
M-ai lăsat c-un pui
N-are rostul lui,
E singur în viață
Și fără speranță.
Uscă-te, bărbate,
Uscă-te de sete,
Uscă-te de soare
Ca fânul pe vale,
Căci copilul tău
Care-o duce greu
Așteaptă să vii
Lângă noi să fii,
El nu are tată,
Plânge pe la poartă,
Mă-ntreabă mereu:
– Unde-i tatăl meu?
Eu îi spun așa:
– Ursitoarea ta
Te-a ursit pe tine
Să fii doar cu mine.

Eugeniu Speranţia - Clarinetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african,
Plângea cu glasul său elastic ca de pribeag copil orfan.
Şi-atunci un stol de păsări albe, printre ferestrele deschise,
Mi-au năvălit pe loc odaia. În zbor trecuseră abise.
Le-am întrebat de când pornit-au, şi oare când or să mai vie,
Dar au tăcut, şi bănuit-am c-au străbătut o veşnicie.
Şi cum erau atât de multe, am tresărit privind la ele:
Erau rătăcitoare, triste, aşa cu dorurile mele.
Le-aş fi oprit, dar dispărură şi-mi pieptu-mi înflori regretul,
Ca un orfan zdrobit de chinuri tăcuse-n stradă clarinetul.

Laurentiu Radoi - La Crucea Mamei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe sub salcâmi scăldați de gerul iernii moarte,
Gonită-n roata vieții de-un martie vântos,
Răsare caldă luna, dar e așa departe
De strada prea murdară și de noroiul gros.
Cu raze dulci și blânde atinge astrul nopții
Chiar și răcoarea morții din vechiul cimitir,
Iar crucile dorm triste, pleșuve-n calea sorții,
Cuprinse de-al uitării neîndoielnic fir.
Pe lângă stâlpul vechi al porții putrezite,
Răzbate un copil în cimitirul rece,
Vârtos mai e noroiul potecii adormite,
Dar caldă este urma ce printre cruci îi trece.
Cămașa-i ruptă-n poale și agățată-n spate,
Și-i suflă prin ea vântul tăios de primăvară,
Picioarele-i sunt reci, și goale, descălțate,
Căci vechii săi bocanci i-a rupt de astă vară.
Doar ochii vii și negri îi mai răspund chemării
Pe care-o viață tristă i-o adresează poate.
Îngenunchind cu grijă, nedând nicicând uitării
Mormântu-acela-n care-i stau gândurile toate.
Se-așază lângă-o cruce ce-a fost de fag odată,
Și-aprinde-o lumânare, și crucea-n brațe-o strânge,
Pe când din ceruri luna îl luminează toată,
Iar el cuprins de vise, îndurerat se plânge:
„E martie măicuță, și iar e primăvară,
E ziua ta pe care n-o voi uita nicicând,
Ți-aprind o lumânare, privește-mă dar iară!
Căci am cerșit-o-n piață plângând și iar plângând.
Nu ți-am adus cadou nici cel puțin o floare,
Cum ți-am adus în anul trecut de ziua ta,
Dar să mă ierți măicuță, căci n-am mai fost în stare
Nici chiar să-ntind o mână cerșind spre-a mi se da.
M-am tot rotit în jurul a zeci de florărese
Sperând că poate-o floare vreuna îmi va da,
Dar peste toată zarva n-avea cui să-i mai pese,
De-un biet copil sărman și de măicuța sa.
Trezește-te măicuță și lângă tine ia-mă,
Răpește-mi viața crudă, în rugăciuni s-o frângi,
Căci mi-este greu aici, și vreau cuprins de teamă,
De ziua ta măicuță, în brațe să mă strângi.”
Ce tristă este luna când printre nori apune,
Iar soarele ce trist la orizont răsare!
În cimitirul rece încep să se adune
Fiorii dimineții scăldată în răcoare.
Un copilaș de-o șchioapă strângând în brațe-o cruce
Pe un mormânt adoarme tot suspinând ușor.
Și râde-n timp ce visul înșelător îl duce
Departe de noroaie, de foame și de dor.