contemplatie

Walt Whitman – Pornind Din Paumanok – 5

de

Poeți, filozofi, preoți de mult răposați,Mucenici, artiști, inventatori, domnitoride-altădatăȘlefuitori de limbi de pe alte meleaguri,Neamuri odinioară tari, astăzi smerite,date-n lături sau zdrobite,Eu nu cutez a merge mai departe, înainte de arecunoaște cu evlavie tot ce-ați lăsatși-a ajuns până la noi, prin vremi,Le-am cercetat și spun că-s vrednice de admirație(o spun după ce iarăși un timp … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Alt Poem Al Darurilor

de

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiesculuiLabirint de efecte și cauzePentru diversitatea făpturilorCare alcătuiesc acest univers neobișnuit,Pentru rațiune, care nu va înceta să visezeLa un plan al labirintului,Pentru chipul Elenei și stăruința lui Ulise,Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalțiAșa cum îi vede Dumnezeu,Pentru tăria diamantului și apa curgătoare,Pentru algebră, palat de cleștar desăvârșit,Pentru monedele … Citește mai mult

Gabriele Dannunzio – Seara Fiesolană

de

Cuvintele mele proaspete-n searăsă-ți fie precum foșnetul de foaiede dud când o mână-l desfoaieîn taină și-ntârzie lentpe scara înaltă, -nnegrităproptită de trunchiul de-argintcu ramuri golașecând Luna e gata de-acum să aparăși-mprăștie-n jur un văl de azurce visele noastre-nfășoarăse simte boarea câmpieide ea scufundată-n fiorul nocturnsorbindu-și din ea mult dorita ei pacefără s-o vadă.Lăudată fii pentru … Citește mai mult

George Murnu – Contemplare

de

Tantalic auzu-mi setosascultă cum tot se distilăîn urna lui molcom duiosrăsunet, un șipot mierosdin buzele-ți, faguri de milă.Sting torțele-mi, prejmetu-i orbși-n crug ca de noapte deplinăce-o-mpăcură zboruri de corb,filtrată în porii mei sorba gloriei tale lumină.Mă-nsingur supus numai țieși urma-ți sărut aiurind.Ca schimnicul în sihăstriesuprema-nsorire zărind,cum înger aș sta îngenunchindcu suflet pios o vecieîn vis … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Țiganca Franciscană

de

Țiganca franciscană.Liniște de var și mirt.Nalbe-n ierburile fine.Flori brodează franciscanape o pânză arămie.Zboară-n candelabru gri,șapte păsări ale prismei.Mănăstirea-n depărtaremormăie ca ursu-n somn.Cât de grațios brodează!Pe ștergarul arămiu,ar dori să tricotezeflorile din mintea ei.Răsărită și magnoliidin paiete și dantele!Ce brândușe și ce astre,pe mileu de liturghii!Se-ndulcesc cinci fructe-amareîntr-o cuhnie, alături.Ale lui Christos cinci rănidin Almeria tăiate.Trec … Citește mai mult

Kabir – La Început El Era Singur

de

La început El era singur, îndeajuns sieși. Ființafără formă, fără culoare, necondiționată.Atunci nu era început, mijloc, sau sfârșit.Atunci nu erau ochi, nici întuneric, nici lumină.Atunci nu erau pământ, văzduh, sau cer;nici foc, nici apă, nici țărână;nici râuri precum Gangele sau Jumna,nici mări, nici oceane, nici valuri.Nu exista viciul, nici virtutea; nu existauscripturi, precum Vedele și … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Prelecțiune

de

Ptolemeu mi-a zis:– Două sunt felurile firii de a fi:starea belșugului de timp la îndemână,adică starea contemplării,și starea lipsei de timp, adicăstarea crizei.După aceea a tăcut.Am căutat hârtiile și am scris:– Contemplația, adică staticul firii,cel care din plictiseală se schimbă pe sine;criza de timp, adicăstarea firii care din obosealărămâne-mbrăcată în vechea sa haină,în scutecul nașterii … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Pseudo-Contemplație

de

De ce să scriu, în loc să te privesc,Să-mi populez privirile cu tine?Finalul tragic care ți-l ghicescDe pe acum îl simt trăind în mine.Tulburătoare poate, poate rea,Treci încâlcită-n șovăiri prin vremeAvânt de care-nsuflețirea meaȘi trupul meu, și inima, se teme.

Nicolae Labiș – Am Iubit

de

Am iubit de când mă știuCerul verii, străveziu,Despletitele răchite,Curcubeiele pe stânciOri pădurile adânciSub ger alb încremenite.Mi-a fost drag pe bărăganeSă văd fetele morganeOri pe crestele din munteJoc de trăsnete rotunde,Scurgerea cocorilor,Pacea înălțimilor,Semeția pinilorPlini de scama norilor.Am iubit iubirea pură,Floare roșie pe gurăȘi în inimă arsură,În priviri zăpezi candideȘi-n piept voci necontenite.M-a înfiorat adesTot ce gândurile … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Contemplație

de

Era o podgorie, poate un han,Era și o hrubă acolo cu vin.Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,Era o podgorie, poate un han.Și poate visam, dar cred că priveamDouă glezne-n adânc, două albe chemări!Și-un cântec de fată-n adânc auzeamȘi plânsetul vinului curs în căldări.Afara era o căldură de iadȘi-o muzică-a iadului – scripci și pocale.Acolo-n răcorile bezneiLuminile … Citește mai mult