Contemplare – Versuri.pro

Dinu Flamand - Duminica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Umblăm pe dealuri verzi,
prin grădini deprinși cu mersul peste câmpuri,
liceeni de la țară.
Ne scoate iarba din minți duminica,
în preajma orașului.
Iunie.
Femei și soldați prin tufe de alun
unde urzica e aspră și rece.
Bolnavi prin imperiul miresmelor trecem
cu o sfială aproape de moarte,
ziua vibrează de libertate
și unul din noi spune: „E vremea coasei”.
Tragem pe nări somnul amiezii de la răchita albă,
adormitoare și de la floarea de soc
cu miros de rut și de apă și de la tei, din sudoare
și din țigările scuturate și din pământ.
Sângele deprinde o bucurie confuză până la suferință,
până la versul liber.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aici pământul e înconjurat
prielnic firii lui de stele,
aureolă e acest înalt
purtat cu umilință în tăcere.
Privirea când ridici, ce zbor
prin depărtarea pură,
dar cântul de privighetori
i-ar mai afla măsură.

Dsida Jenő - Discuție Intimă Pe Verandă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E o după-amiază minunată.
În ea e cuprinsă viața noastră.
Stăm față în față,
la palavrăgeală.
Modest și bun sunt,
ca pasărea peste lume
plutind. Tu ești opacă,
ca aerul, ce pur e,
ca apa proaspătă din urcior,
prin care sclipește soarele.
Mie tare sete
și tu nu mă refuzi, stând în brațele mele.

Rainer Maria Rilke - Apusul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apusul zilei care moare
Suflat e, iar, cu-argintul serii,
Pe când în inima tăcerii
Se-aude-o palidă rumoare.
Pământul-i altul, acum; un astru
Asupră-ne veghează, pur,
Se sting rumorile din jur
În glasul apelor, albastru.

Daniel Vişan-Dimitriu - Munte și Vultur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curgeau pe coasta unui munte norii
Ca un șuvoi de clipe-atât de reci
Încât nu le-a mai vrut drept călătorii
Pe creste ce vor dăinui pe veci.
I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalul
Pe care-un timp prea lung l-a amânat
Strunindu-și, în adâncuri, arsenalul
În zbucium de cutremure creat.
A curs cascada albă spre o vale
Cu brazi ce apăreau în calea ei
Înveșmântați în straie anormale,
De-un galben plin de ani prea mulți și grei.
Cu norii-ndepărtați de printre creste,
Văzduhul tot, din nou înseninat,
A îndemnat spre ei lumini celeste
Și cu un verde crud i-a-nveșmântat.
Curând, un vultur s-a ivit în zare
Atras de munte și plutind ușor
Pe-un cer curat, albastru ca o mare,
Un vultur-gând senin, înălțător.
Daniel Vișan-Dimitriu
(11 ian. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Afanasii Fet - Către Ciocârlie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Către ciocârlie.
Ziua ori că seara,
În zarea devreme –
Numai că nevăzută
Cântă de asupra mea.
Îndelung mă voi pierde-n ascultarea
Sunetului din înălțime,
De parcă acest cântecel
Mi-l cânți nu tu.

Către ciocârlie.
Zori că-s, ziuă multă,
Ori că e apus,
Cântă nevăzută
De mine mai sus.
Ca într-o uitare
Te voi asculta
Parcă-acea cântare
Nu este a ta.

Grigore Vieru - Liniștea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lui Vasile Vasilache

Liniștea.
Cu gura fagure auriu,
Cu ochii mari
Ca floarea-soarelui.

Liniștea ca un sărut.
Ca un drag trandafir
Supărat pe mireasma lui.
Ca o rumenă pâine-n cuptor.
Ca sufletul pietrei.
Ca numele mamei în câmp.

Ca o iarbă
Minată cu
Ouă de privighetoare.
Ca Terra în zori
Pe care toate țările
S-au împăcat între ele.

Liniștea.

Daniel Vişan-Dimitriu - Gând Spre Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De vrei să asculți a apelor șoptire
Și îți dorești să le-nțelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Și-ai să auzi cum sună fericirea.
Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,
Urmează printre crengi o adiere
Și vei vedea cum frunzele descântă
Și le alintă-n blândă baleiere.
Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum norii
Atât de albi în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.
De vrei să înțelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ți gândul în necunoscut!

Alexandru Andriţoiu - Euforie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi îmi e duminică în suflet. Caut
un vânt uimit venit ca de pe mare,
să-mi pună frunții zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor îmbătate
de armonie și de claritate.
Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.
Și pași se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut și amfore stângace,
iar lucrurile cu atâta pace,
încât se fac numaidecât iubite.
Și toate-n preajma cer o alintare
de braț întins greșit. Secund e jocul
luminii ce se joacă-n mări de-a focul
și ne pătrunde-n sânge cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans și-un murmur al colorii.
Pământul cald respiră prin toți porii
suflat în liniști și-n aurarie.

Giuseppe Ungaretti - Aura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ascult cerul,
Spadă matinală,
Și muntele ce-i urcă-n poală,
Mă întorc spre îmbunarea de rând.
La picioare se oprește din creștere
Un pâlc de arbori obosiți.
Prin grătarul ramurilor
Văd zboruri renăscând.