Versuri corectate și adnotate
Din sunetul lumiiDin momentele cetățiiDin piele și profunzimeDin greșelile mele uzualeDin tăcerea ce o am în mineȘi din mândria mea inutilă.. Din această dorință ce o am de a trăi..Am vrut să spun că te iubescAm vrut să-ți spun că ești a meaCă nu te schimb cu nimeniPentru a jura că sunt euAm vrut să … Citește mai mult
Și câte taine i-am deschis,M-a ascultat mult răbdătoare,Nici „da”, nici „nu” să îmi fi zisȘi mă chema îmbietoareSă-i spun la suflet ce mă doare,Vrând să-mi aline al meu dor,Dar se făcea ascultătoare,Ca să mă-nșele mai ușor.
Încerc cu greu să rezist, dar tremur când o văd.Inima mi se zbucuimă ca și cum ar cădea.O văd doar pe ea printre toți oamenii.Trebuie să fie dragoste la prima vedere.Chiar și când privirile ni se întâlnesc, nu pot să respir.Dacă se uită și zâmbește la mine, încep să amețesc, amețesc.Nu este nicio fată la … Citește mai mult
Cuvintele nu îmi vin ușorCum pot găsi o cale,de a te face să vezi, că te iubescCuvintele nu îmi vin ușorCuvintele nu îmi vin ușorAceasta este singura cale,de a-ți spune că te iubescCuvintele nu îmi vin ușor.Ei bine, sunt doar un muzicianMelodia, este până acum,cea mai bună prietenă a meaDar cuvintele mele sună prostIubito, îmi … Citește mai mult
Venea câteodată la mine.De-adevăratelea. Jur!Mi-era dragși-mi iubeam pieptul că murea de dragul lui.Dar nu înțelegeam niciodată ce-mi spunetrăncănea despre spaimădespre o înșiruire de presimțiri negredespre niște nopți albemânioase și insomniacedespre femeisau poveridespre vuiete și morți.Ce știu eu ce-mi zicea?Nu l-am înțeles niciodată,dar mi-era drag. Jur!
Spune, inimioară.Spune, inimioară, spuneCe durere te răpune?Arată ce te muncește,Ce boală te chinuiește?Fă-o cunoscută mie,Ca să-ți caut dohtorie;Te rog, fă-mă a pricepeBoala din ce ți se-ncepe.Arată, spune, n-ascunde!Dă-mi un cuvânt și-mi răspunde:Spune, inimioară, spuneCe durere te răpune?
IInima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, —Griji, datorii, povara pe ea se grămădesc;Valuri, crivăț într-însa ca-n vulcanoasa stâncăIzbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc.Pe la-nceputul verii vifore prea geroaseAsupra-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc,Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoasePrin vine-mi se repede; dar ea e tot un foc!Un foc! și ca acela … Citește mai mult
Doamne!Ce-am pățit aseară!..De-a fost faptă de ocară,Să mă ierți, că-i vina Ta,Fiindcă Tu ai vrut-o așa?..Cineva ―Dar nu știu cine,O păpușă automată ―A intrat fără să batăÎn odaia mea..A intrat fără rușine ―Goală toată,IndecentăCa Ofelia dementă,Și râzândHa, ha, ha, ha!..S-a trântit pe canapealângă mine,Ca o viespe-nțărâtatăPe un tort de ciocolată!..Doamne, Doamne!..Ce rușine!..Dar eu ce puteam … Citește mai mult
La acest ziar.Săraca hârtie, unde mă duc.Ceea ce simt mai bine în mine,Nu știi durerea pe care îndrăznescsă-ți încredințez când vorbesc cu tine.Pentru că și tu mă vezi, ca lumea,Partea senină și privirea tristă:Nu cunoști rana profundăcare-ncet, încet, e-n inima mea.Sunt rele pe care nu le poți scrie,că nici măcar nu poți spune jos;Și aceștia … Citește mai mult
Sărmana filă-n care aşternA gândului comoarăNu ştii câte dureri se cernCând vin spre tine iară.Ca lumea, rece mă priveştiMă vezi surâzătoareDar rana cum s-o potoleştiCând inima te doare?.Sunt rele care nu se scriuŞi nu se spun în şoapte,În ele chinu-i tot mai viuŞi sufletul e-o noapte.Poţi să mă plângi hârtie deciCă mută mărturie;Ce grea amărăciuneSă … Citește mai mult