STROFA I (NEAMTZU MC):
Le dau să sară, că în toate cu toate gargară
Că am tutun de țigară afară, că-n gară, picată cu ceara polară
Tehnică orientală, centură scapulară molară
Moarte: banala, bălana, banană, babană, barbară, balenă e blană, bă!!!
Sâc-sâc-sâc, îți fac în ciudă, te-nfundă
Rima mea legată, legală, te udă, o s-o las să te f*ă
Treaba-ncepe să se-mpută, ca să ajungă
Tre’ s-alerge ca la maraton, trebuie să fugă
Versuri pisate, presate, preluate, pasate, picate, picante,
Pică pe tine, te ține, te rupe în două te sparge la kile copile
Hai, zile cu zile, lună cu soare, răul cu bine, o să te-omoare,
Nu ai onoare, fă-te mai mare, trage tu tare, templele tale
Tâmple letale, chestii penale, intelectuale, bagă legale,
Schimbă canale, face rafale, fale cu fane, fete cu frunze,
Ierburi ascunse, toxic reduse, practic sunt spuse, restu sunt scurte,
Ca niște fuste, ca niște muze,
Sunt deja scruse, deja pătrunse.

REFREN:
Accelerometru, măsor cu termometru
Decelerometru și albuminometru
Mino-mini-gun, te sparg la timpan
Turbină hidraulică, sunt turbotrepan x2.

STROFA II (KTACLIN):
Am intrat pe bit fac skit, din plin
Am trip, am speed, „Ju Ma Pel”: Kataclin
Cam viril la can venim, te rostogo-go-golim
Te golim, gonim, goblim, sublim, rupem fugim
Fac fitilu cu mitu, cu fitu cu tipu cu beatu cuțitu și vii tu
Cu timpu te rupe, te sparge, te-ndoaie, te bagă, te face cu șpagă
Ca o grenadă, petardă, zugravă, cu gardă, cu grabă, ești pradă, retardă
Te ceartă, te bate, te rupe te face, capace, dă pace cu ace, face
Belele cu rele, cu ele, cu cele, perverse hiene, probleme, cangrene
Congresuri, demersuri, vrajeală pe cecuri cu cercuri, de miercuri
P-p-p-prostu face pe prostu cu rostu anostu ia postu cu costu
Prinzi gustu, bei mustu, rupi fâșu, surplusu, apusu, cu ursu, rrrapid ca si nosu
Omul nostru rupe bara e extraterestu
Face-ncojrul lumii, e circumterestru
Te hipnotizează, când creeaza textu’
Vezi tu, lumea mea nu e cum e restu.

REFREN:
Accelerometru, măsor cu termometru
Decelerometru și albuminometru
Mino-mini-gun, te sparg la timpan
Turbină hidraulică, sunt turbotrepan x2.

Refren x4
Let it be, if it was all so simple.

Ce-i asta? Ce-i cu gestul ăla? Iar mă-ncerci cu testul ăla? De ce mă privești așa? Oare poți să vezi fașa cu care sunt legat? Căci mi-au lăsat sufletul în loc, cei care-au plecat. Așa ne pierdem toți puținele noastre zile pe Terra, căci în mințile noastre se conturează furtuna cu tempera, încearcă a-ți tempera avântul, căci lucrurile astea-s precum vântul, bat mereu în altă direcție, îți coboară, sau îți cresc ție, speranțele. Nu mai încercați să vedeți ațele cu care suntem manevrați, căci păpușarii sunt prea buni și prea ciudați. Nu mă înțelegeți greșit, nu vă cer să cedați, doar că e clar, că nu poți rezolva orice cu gândul, iar așteptând fericirea, vă dați seama că e prea lung gândul și atunci începeți să complicați totul, începeți să complotați complotul, încercând să vă completați efortul, dar de fapt, între priviri și mistere fără margini, dragoste și sentimente, pe care nu le vezi pe pagini, totul e mai simplu decât pare, doar pentru că ne simțim noi mici, nu înseamnă că totul e mare (totul e mare).

Refren x4

Aa.. e complicat să exprimi simplitatea vieții, e ca și cum ai încerca prin semne să exemplifici frumusețea tinereții, cei din jur au de la tine pretenții, consideri tu, exagerate, însă chiar simplitatea lor le-a conferit mărimi exagerate, ai vrea să vezi în fiecare un frate, dar știi prea bine, că asta nu se poate, așa că-i dai drumul mai departe, viața trebuie trăită, și nu uita, luptă, când dai peste o potecă mai abruptă, precum prințul lui Macedonski, sau opozanții lui Sobieski, nu alege drumul cotit, luptă cu viața, trăiește ce-ai de trăit, chiar dacă e complicat de simplu, fii atent, ascultă, și aplică, tot ce-am grăit.

Da, mai ușor punem hotare recunoștinței, decât speranței și dorinței, mai ușor punem capăt vieții, decât suferinței, dar viața și suferința parcă se contopesc, ești atins de ce spun, bănuiesc. Steagul pe care tu îl fluturi, nu trebuie să fie unul alb, oricum ești ca un naufragiat în larg, putând fi adus la mal doar de valuri, în cele ideale depinde totul de elanuri, în cele reale de străduință, făgăduiește numai ce poți da, nu totul e cu putință, viața ce-o urmezi nu te mai lasă nici să visezi, încerc să te învăț cum să o crezi, nu vezi, nu crezi, e complicat de simplu să evadezi, ar trebui s-apreciezi ce zic, dar lasă că-mi spui totul, de fapt, nu spui nimic (de fapt, nu spui nimic).

Refren x4