Communication – Versuri.pro

Alain Bosquet - Între Mâinile Noastre Gângania Moare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Între mâinile noastre gângania moare –
era un proverb dezamăgit.
Sub ochii noștri platanul se spânzură –
era un poem
ce se-mpotrivea cuvintelor noastre.
Trebuie să ne coasem buzele
și să ne pedepsim melodiile.
Mai târziu, fraților:
stuful, rândunica de noapte,
marmura, catifeaua
vor găsi pentru noi
un grai nou-nouț.

William Shakespeare - Sonetul 23

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum pe o scenă bietul cabotin
Își uită rolul, că-i e temător,
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleșește-apoi foarte ușor.
Neîncrezător, mai uit și eu să spun
Cuvinte de iubire fel de fel
Și singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profețind,
Ce vrea și recompensă și amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.
O! Tu să-nveți iubirea a citi,
S-auzi cu ochii și-nțelept vei fi.

Ion Caraion - Printre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vrăbiile au ruginit
copiii sunt serioși și spun ta-ta-ta
oamenii fac orașe, flaute, gesturi și spun tu-tu-tu
se-nvață bătrânii să mintă
pururi același timpul
văzduhul pururi același
tu-tu-tu… ta-ta-ta…
la interogarea magilor
ta-ta-ta… tu-tu-tu…
se deschid lucrurile se închid lucrurile
cine se apără de vorbe și cine apără vorbele?

Octavian Paler - Definiția Strigatului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ți-aș spune ceva
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

Marin Sorescu - Atunci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atunci de ce tăcerea asta / Atât de densă, de îngrozitoare? / Ba comunicăm cu ... →

Christian W Schenk - Metamorfoza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Metamorfoza.
M-ai schimbat pentru o frază
fără virgulă şi punct.
Ţi-ai deschis întreg adâncul
şi-am văzut ca-ntr-o fântână
răsfrângându-se lumina
rece-a frazei fără punct.
I-am simţit mirosul putred;
în urechi s-a spart o cupă
nedospită între noi.
Am văzut analfabetul
chinuit de orbul suflet
încercând să strângă-n cioburi
prima literă găsită:
Litera a fost un punct!

Marin Sorescu - Sincronizare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Totul e perfect
Pe pânza acestui secol
Al cinematografului:
Și imaginea noastră
Și sonorul.
Numai că de multe ori
Ne facem corect apariția,
Începem să gesticulăm și să vorbim omenește –
Dar nu se aude nimic.
Cuvintele ți-au fost expediate pe ecran mai înainte,
Sau au fost oprite la vamă.
Alteori te pomenești exprimând
Replicile interlocutorului,
Care nu se potrivesc pe gura ta,
Îți vin prea mari ori prea mici.
Cel mai rău este
Când glasul începe să ți se audă
După ce tu ai ieșit demult
Din fascicolul de proiecție
Al soarelui.
Nu-i nimic.
Sunt câteva mici defecțiuni
De sincronizare.
Poate vom ajunge, cu vremea,
Să spunem exact ce gândim
Și să vorbim
Chiar în timpul vieții.

Traian feat Laura Bodorin - Tăcut 04. Traian - Hai Să Vorbim (Cu Laura Bodorin)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să vorbim despre înșelare și trădare,
Despre cum am f**ut în gât și cum n-am dat uitare,
Despre cum am fost f**uți de cei în care aveam încredere,
Despre tot ce-a fost, și despre regretele
Care ne macină-ncet, că ajungi să te obișnuiești,
Să detești… să refuzi ce primești,
Să nu mai fii dispus să dai, să nu te mai plângi că n-ai,
Uitându-te-nainte cu gândul-n spate – constați că stai,
Agonie – de la un aparent banal cuvânt,
La un mod de a fi, de a trăi, veșnicul nod în gât,
Eternul gol, greața din interior,
Raceala inconștientă ca scut protector.
Hai să vorbim despre cât de slabi suntem,
Despre cum ne pierdem în amănunte și ne ascundem,
Despre cum renunțăm la prietenii vechi pentru interese noi,
Despre cum îi lăsăm pe ei să ne spună cum suntem noi,
Despre… cum sperăm că într-o zi… n-o să ne mai pese,
Despre cum lăsăm impresia… că așa și este,
Despre cum ne prefacem… chiar dacă nu ne iese,
Despre ceea ce mereu am vrut să fim,
Despre faptul că ne ascundem în fiecare zi, deși știm:
Că poți să te eschivezi cât vrei, oricum,
De tine nu poți fugi, pur și simplu nu ai cum,
Iar acum:.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre acea stare de așteptare,
Când privești în gol și vezi totul-n reluare,
Când vrei să schimbi lumea, dar nu începi cu tine,
Când ți-ai luat atâtea pe spinare că nu știi dacă te mai ține.
Ce bine ne potrivim, zi-mi,
Peste cât timp vrei să ne prefacem că nu ne știm?
Hai să nu deviem, hai să continuăm să discutăm,
Despre vicii ca delicii, despre scârba ce-o purtăm,
Despre primele impresii, cum ardem chestii-trestii,
Despre cum hrănim demonul din noi cu depresii,
S-analizăm relația cauză-efect,
Despre cum acordăm prea multă importanță nevoilor de moment,
Despre cum ne trezim mai obosiți decât ne-am culcat,
Sau despre potențialul ratat.
Despre chipurile slinoase pe care le vedem,
De ne-ntorc stomacurile pe dos fără să vrem.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre cum inventăm noi metode de,
A ne distruge parcă pedepsindu-ne,
Pentru ce am spus, făcut sau obținut,
Dar mai ales pentru momentele-n care am tăcut.
Prietene, de tine teme-te,
E problema ta că ai avut încredere.
Spune-mi ce preferi, zi cu sinceritate,
Întoarce-te și pleacă, sau, pleacă și-ntoarce-te.
De ce taci? Hai să vorbim,
Sau iar ești preocupat c-avem așa de mult puțin.
De câte ori am renunțat prea ușor, zi-mi,
De câte ori am luptat, deși știam că tre’ să ne oprim.
De câte ori căutam înțelegere, da-n schimb, auzeam:
‘N-am timp acum, mai încolo vorbim’
Problema nu-i că n-ai cu cine să vorbești,
Dar n-ai cu cine să taci, ‘ia stai așa, tu cine ești?’
Vorbind despre probleme, am înțeles,
Că astfel le faci să existe, acordându-le interes,
Și pentru că totuși, îmi place să trăiesc:
Eu nu f*t ce iubesc, dar ce f*t plătesc,
Prostești ai zice tu, să nu,
Trimiți c***ele-n p**a niciodată c-ajung singure, acum,
Pe azi ne ajunge, cred că e destul,
Mai ales că vorbesc cu… subconștientu’.

Florența Albu - Vorbe Pentru Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Spui vorbe pentru mare.
Începi încă și încă,
escaladezi adâncul,
vorbe subțiri și vorbe grase
și râsul
– fie și râsul!
Tot ce poate umple
frica, distanța,
somnul prea lesne îmbătat cu toate.
Spui vorbe pentru mare?
Fie, răs-spune-le!
Pietre de-ar fi
și vocea ta – praștie
de aruncat vorbe,
până la țărmul celălalt –
eu le voi da mării mele
cu dragoste.

Ana Blandiana - Op

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Timpul scrie pe trupul meu versuri
Atât de complicate încât
Aproape de necitit,
Își notează pe pielea mea ideile
Fără să mă întrebe.
Literele lungi, răsucite, superbe
Mi le încolăcește de gât,
Îmi mâzgălește în jurul ochilor,
În jurul buzelor, raze subțiri,
Le îngroașă.
Apoi, ca la sfârșitul unui op,
Se iscălește pe fruntea mea încă rotundă.
Fără să mărturisească
În ce scop
Trimite prin mine
Aceste mesaje
Și cine
Va trebui să mă citească
Și să îi răspundă.