Ioanid Romanescu – Urania

Nici despre voi nu se va şti nimic,puteţi sfârşi în linişte, oricum –voi abia pregătiţi leagănul uneialte civilizaţii, de pe acumcei încă nenăscuţi viseazăîndepărtate galaxii,în lumea voastră morţii veneraţisunt singurii prieteni vii.abia dacă vă mai atingparticulele de lumină –drept mulţumire pentru tot,ridică-te şi te închinăşi cât mai repede fii gatasă laşi în urma ta un … Citește mai mult

Ion Miloș – Civilizație De Ras

De când cu informatica și cu roboțiiNimeni nu mai cere gândireIdeile se gudură cu găinile în pulbereBroaștele vor să fie vaciOamenii poartă aceleași haine ca obiecteleIdentitatea perfectă între lucruri și ființePolitica trage veselă din pistoaleCafenelele crapă de râs: prostia este solidară

Ion Scriba – Misiune

Civilizația e-un junghiînfipt planetei în spinare.Mi-ascut cuvintele la unghisă fie mai străpungătoare.Mi-e orice versobraz crispatînspăimântatde Univers.Mi-e orice verspas de soldatîn marș forțattrăgând din mers.Orice cuvânte gheară, clonț,săgeată, glonțobuz căzând.Cu versul bisturiu la unghimai cureți rana lumii careabia mai șade în picioarepân’ o să cadă în genunchi!

Ion Caraion – Ai Văzut Civilizații

Geometrii în spațiu complică lumina.Sunt pline încăperile mele de ploaie;au să apară din nou profeții mincinoșiiar au să umble pe ulițe străinii.Iernile sufletului geroase vor fiși cerșetorii în halate au să cheme câinii.Ai văzut femei înșelate, servitorifugind cu stăpânele într-o metropolă străină,ai văzut bărbați trăind cu fiicele lorși mame iubindu-se cu fiii mai mariîn lupanare, … Citește mai mult

Ion Caraion – Soneria

Pentru noi nu-nseamnă ce-nseamnă pentru voi, sonerie,pentru noi sonerie înseamnă poliție,un grup de brute care năvălesc (de obicei noaptea)peste viața și coșmarele tale,îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa pe dos,sparg, te-njură, distrug, te pocnesc unde le vine,scuipă, te jefuie, îți pun ochelari negri și te duc,te duc (moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală)pe tine … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Fosile-n Roca Timpului

Fosile-n roca timpului păstrate,O, gânduri în durată încrustate,Mișcări în aer împietrite,Rămase-n ațipite ere,Ce raze încă nedescoperiteVă vor trezi, eterne efemere?Mașini, ciudate azi, banale mâine,Vor strânge clipe-n haznaleÎn care viu trecutul va rămâneCa-n cele mai fidele din anale,Și poate că unelte mai profundeVor scormoni cu agere antenePrin straturi de durată, până undeVor da de miezul veșnicei … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Sciții Poem

Panmongolism! Deși-i sălbatic numeAurul mi-i de dânsul mângâiat.Vladimir Soloviov.Sunteți destui. Noi – nesfârșit puhoi.Cercați: ne-om măsura cu vrăjmășie!Asiați suntem, cu sânge scit în noi,Cu ochi pieziși și plini de lăcomie!.Voi veacuri vreți, noi vrem un singur ceas.Supuși ca robii fără de prihană,Cu scutură-n mână, pavăză-am rămasÎntre mongoli și rasa europeană!.Pe nicovală veacuri ați bătut,N-ați auzit … Citește mai mult