De când cu informatica și cu roboții
Nimeni nu mai cere gândire
Ideile se gudură cu găinile în pulbere
Broaștele vor să fie vaci
Oamenii poartă aceleași haine ca obiectele
Identitatea perfectă între lucruri și ființe
Politica trage veselă din pistoale
Cafenelele crapă de râs: prostia este solidară
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care tehnologia și politica influențează societatea, ducând la o pierdere a individualității și la o acceptare a prostiei. Versurile sugerează o lume în care oamenii devin din ce în ce mai asemănători cu obiectele, iar politica devine absurdă.