Strigătură:
Las’ să zică ce-or vrea ele,
Dar eu știu că nu fac rele.
Cine scoate vorbele
Îi mai rău ca ciorile,
Toată ziua croncăne,
Toată ziua stă la gard
Și se uită-n lung și-n lat,
Știe tot ce mișcă-n sat,
Hai s-o spunem la primar
Ca s-o pună de jandarm
Că de toți are habar
Ori s-o punem șef de post
Că pe toți îi ia la rost,
Știe-n sat și ce n-o fost.

Strigătură:
Pe oricare ulicioară
Îi așa o lelișoară.
Dacă eu le-aș număra
Câte zic în urma mea
Șapte ani n-aș termina,
Câte vorbe mi-or stârnit,
Eu deloc nu m-am oprit,
Ba chiar am întinerit,
Vorbe rele când scornesc
Câte-un an întineresc,
Uite-mă cum înfloresc,
Ăsta-i leacul vorbelor
În vârful călcâielor,
D-aia joc așa cu spor.

Strigătură:
Câte vorbe-or să se-adune
Toate sub călcâi le-oi pune.
La toate vecinele
Le merg iute gurile
Și tot poartă vorbele,
Așa una când găsești
Din drum să nu te oprești
Dacă vrei să n-o pățești,
Gospodina nevorbită
Îi ca soba fără plită
Și căsuța fără tindă,
Să vorbească ce-or vorbi,
Eu din joc nu m-oi opri,
Tot la nuntă m-or găsi.

Strigătură:
Să vorbească câte-or vrea
Eu în pace le-oi lăsa,
Că destul am zis și-așa
Și mă tem c-or sughița.

Când mergeam la Craiova
Nevasta mă blestema
De-oi lua una în mașină
Să fac pană de benzină
Și să n-am loc de parcare
Să țin mașina-n spinare.

Că muierea când se jură
Dai cu palma peste gură
Să-i curgă sânge-nchegat
Ca să știe de bărbat
Că muierea-i ca o vulpe
Ea te minte de te rupe.

Bărbatul care-i frumos
Când vine să doarmă-n colț
Bărbatul care-i urât
Pune-i funia de gât
Pune-i funia de gât
Și du-l Sâmbăta la târg
Și să strigi în gura mare
Hai la bărbat de vânzare

Strigătură:
Că cine n-are dușmani
Nu plătește nici doi bani.

Or înnebunit dușmanii
Că tot îmi numără anii,
Șapte vieți dac-or trăi
Tot ca mine ei n-or fi,
Nu vă necăjiți, dușmani,
C-oi trăi-o sută de ani.

Strigătură:
Prietenii mei de mulți ani
N-am știut că mi-s dușmani.

Dau palmă dușmanilor
Și trăiesc în ciuda lor,
De-ar fi frunză câtă iarbă
Voi mă dușmaniți degeaba.

Strigătură:
Dar eu pe dușmanii mei
Mâine oi călca pe ei.

Dar eu pe dușmanii mei
Mâine oi călca pe ei
Și i-oi călca cu cizma
De n-or zice nimica,
Că-n față te laudă,
În spate te blesteamă.

Dă-le, Doamne, la dușmani
Fabrică de făcut bani,
Ei cu banii or trăi
Și eu cu dorul badii,
Cine n-are dușmăniță
Nu treacă nici pe uliță,
Că omul fără dușmani
Nu plătește nici doi bani.