Mo: Cf focă?
Foca: Bine, Mo, uite…
Mo: În numele lui Trompi, ce satana ai acolo?
Foca: Făceam curat și am găsit o sticlă de Chateau la Fit din 1787.
Mo: Și pune-mi în halbă!
Foca: Mediocrule, ăsta nu-i sifon, se degustă, nu se bea de sete!
Anonim: Au, mă doare-n pl!
Mo: Și pune-mi în sat!
Foca: Ammm… nu.
Mo: Te rog, dulce ca o savarină!
Foca: Nu, că tu te îmbeți instant ca nesul alcoolic anonim și după aia nu mai scap de tine.
Mo: Hai mai, lopătarule mascat, că nu mă îmbăt dintr-un sat!
Foca: Juri?
Mo: Să mi se ardă sursa!
Foca: Un singur sat?
Mo: Singur, atât de singur.
Foca: Mmmm… da.
Mo: Foca… Foca, tu știi de ce beau eu?
Foca: De ciudă.
Mo: Da, da, dar mie nu-mi e ciudă că sunt eu supărat, mie-mi e ciudă că sunt alții fericiți.
Punct.
Sensul versurilor
Un dialog comic-amar între doi prieteni, Mo și Foca, despre o sticlă veche de vin. Mo își exprimă frustrarea față de fericirea altora și își îneacă amarul în alcool, în timp ce Foca încearcă să-l tempereze.