Ciudă li-i la unele
Că-s la toate nunțile,
Nunțile și horile,
Ciudă li-i la altele
Că mă cheamă oamenii
Să le cânt cântările,
Câtă ciudă de-ar avea
Nu m-oi da, nu m-oi lăsa,
Oi juca și oi cânta,
Și de ciudă de-ar boli
Eu din joc nu m-oi opri,
Oi cânta și-oi chiui.
Strigătură:
Las’ să zică ce-or vrea ele,
Dar eu știu că nu fac rele.
Cine scoate vorbele
Îi mai rău ca ciorile,
Toată ziua croncăne,
Toată ziua stă la gard
Și se uită-n lung și-n lat,
Știe tot ce mișcă-n sat,
Hai s-o spunem la primar
Ca s-o pună de jandarm
Că de toți are habar
Ori s-o punem șef de post
Că pe toți îi ia la rost,
Știe-n sat și ce n-o fost.
Strigătură:
Pe oricare ulicioară
Îi așa o lelișoară.
Dacă eu le-aș număra
Câte zic în urma mea
Șapte ani n-aș termina,
Câte vorbe mi-or stârnit,
Eu deloc nu m-am oprit,
Ba chiar am întinerit,
Vorbe rele când scornesc
Câte-un an întineresc,
Uite-mă cum înfloresc,
Ăsta-i leacul vorbelor
În vârful călcâielor,
D-aia joc așa cu spor.
Strigătură:
Câte vorbe-or să se-adune
Toate sub călcâi le-oi pune.
La toate vecinele
Le merg iute gurile
Și tot poartă vorbele,
Așa una când găsești
Din drum să nu te oprești
Dacă vrei să n-o pățești,
Gospodina nevorbită
Îi ca soba fără plită
Și căsuța fără tindă,
Să vorbească ce-or vorbi,
Eu din joc nu m-oi opri,
Tot la nuntă m-or găsi.
Strigătură:
Să vorbească câte-or vrea
Eu în pace le-oi lăsa,
Că destul am zis și-așa
Și mă tem c-or sughița.
Sensul versurilor
Piesa exprimă atitudinea unei persoane care nu se lasă afectată de bârfele din sat. Ea continuă să se bucure de viață, să danseze și să cânte, ignorând răutățile și transformându-le în energie pozitivă.