Foaie verde, iarbă crudă
Mulți mai au pe mine ciudă
Lasă ciuda să le fie
Eu iubesc ce-mi place mie
Decât mult și-al dracului
Să nu-i placă nimănui
Mai bine una frumoasă
Să scoată junghiul din oasă.
Când mergeam la Craiova
Nevasta mă blestema
De-oi lua una în mașină
Să fac pană de benzină
Și să n-am loc de parcare
Să țin mașina-n spinare.
Că muierea când se jură
Dai cu palma peste gură
Să-i curgă sânge-nchegat
Ca să știe de bărbat
Că muierea-i ca o vulpe
Ea te minte de te rupe.
Bărbatul care-i frumos
Când vine să doarmă-n colț
Bărbatul care-i urât
Pune-i funia de gât
Pune-i funia de gât
Și du-l Sâmbăta la târg
Și să strigi în gura mare
Hai la bărbat de vânzare
Sensul versurilor
Piesa abordează invidia celor din jur și relațiile conflictuale dintre soți, folosind un ton satiric și umor negru. Versurile prezintă o viziune cinică asupra căsniciei și a rolurilor de gen, tipică umorului popular.