ciori – Versuri.pro

Rian Roman - Strigătul Sperietorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am făcut o sperietoare pentru ciorile din tuș,
Speria cu voce tare, sus în vârf de corcoduș.
Huo, cioară! , huooo!.
Le-atrăgea cu croncănituri ce sub poală le-ascundea,
Le speria cu zăngănitul fiarelor de tinichea:
Traaang!.
Ciorile roteau în cercuri spiralate hoitul ei,
Goții, hunii, laolaltă, și aztecii cu mulți zei,
Atacau în hoardă cârpa cărnii roz de catifea,
Crâncen o jupea de falduri, de ciomege, ca să bea,
Din paharul disperării ce pe ele le-a ‘nciorit,
Condamnate la negreață, la mizerie și frig,
.. Și la cântec cârâit.
Dar de-ndată ce răpusă a căzut, jos, la pământ,
Negrul de pe cioara-mamă peste zdrențe i s-a scurs.
Cercul greu și strâmb al hoardei se răsfiră către sus,
Pace, liniște și teamă se așterne jos, în câmp.
Iar de-acolo, lată, beată, ruptă toată în bucăți,
Sperietoarea strigă-n șoaptă:
Bâr, tu cioară, bâr, la toți!

Radu Gyr - Sperietoare De Ciori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din fân făcându-ți scăfârlie,
din paie ciot de trup sărac,
surtuc ți-am pus și pălărie
și te-am proptit într-un harac.
Scoți scurtături de lemn din mâneci
și c-un ciomag spre cerul clar,
pe văluri negre parcă luneci,
momâie zdrențuită-n par.
Fug ciorile și fug vrăbeții
de fleandura de arături.
Dar sus, pe bolta dimineții,
purtând pe umeri aștrii puri,
ereții cercuri larg își taie
și tot mai mult în aur pier,
când mogâldeața ta de paie
ridică bâta către cer.

Georg Trakl - Amurg de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Negre ceruri de metal.
Vifor roșu pe-nserate,
Zboară ciori înfometate
Peste parcuri frânte pal.

Rază-n nori stă glacial;
De Satan ca blestemate
Se rotesc și cad ciudate,
Înșeptite infernal.

Hoit, dulceag și fad, brutal
Pliscuri scurmă-amestecate.
Groază-n case-apropiate;
Teatru luminat de stal.

Pod, biserici și spital
Groaznice-n amurg stau toate.
Și se umflă-nsângerate
Rufe: vele pe canal.

'sonk Rap - Piesa De Dans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Auzi tata, lumea-i sătulă de rap trist
E ca atunci când te duci la dentist
Simți durerea până în creier
Când îți sparge în dinți ca un miner
Shade scăpat de sub control
Când mă vezi pe stradă să faci ocol..
Seara când ies afară cu ai mei să bat un cui
La fiecare colț vad toate ciorile nespălate
Pe toți i-aș bate cu ochii închiși tu ce spui?
Aș trage cu shot-gun’u în toate ciorile adunate.
Lil’Sonk strigă din depărtare
Lasă-i în pace frățioare că n-au nimic în buzunare
Stilu meu e pe tutun și alcool
Cum am mai zis shade e scăpat de sub control
Nu-mi plac gabborii ca la ramona
Vremea la noi nu e ca in Sorbona.
Dimineața la 4 poate să apară și Robin Hood
Eu dorm sub pat îmi pare rău că nu-l aud
Neuronu mi se oprește pe loc
Nu fumez iarba și de-aia la vise le spun stop.

Ion Caraion - Inserări și Duminici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Printre ciori bătrâne, printre stoluri de ciori,
acest bal al dantelelor de zăpadă
ținea păduri de subsuori
uneori, să nu cadă.
Bună-seara, liliecilor!
Schiorii lăsaseră-n urmă fularele potecilor
și singurătatea și le punea la gât
de frig, de nedumerire și de urât.
Că-mpodobind sălbatic, de depărtări, sărutul
prin care-ncepe-n condori ecoul să se zbată,
iubitul meu – mirajul – înfiora ținutul
cu coapsele lui linse de-o pulbere ciudată.

Ted Hughes - Teologia Ciorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cioara a realizat că Dumnezeu o iubește –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.
Ea a înțeles că Dumnezeu a spus „Cioară” –
Existența ei a fost revelația Lui.
Dar oare cine a spus „pietre”?
Ele par de asemenea să existe.
Și ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?.
Și cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?.
Cioara a realizat că există doi Dumnezei –.
Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
Iubindu-și dușmanii
Și deținând toate armele

Alexandru Philippide - Berceuse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe crengi, aceleași cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le frământă vântul!
Și soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astăzi, să-ncunjure pământul!.
Știi pe de rost și crengi, și vânt, și ciori.
Și-un clopot iarăși a-nceput să sune.
Nu-i bine, seara, să-l asculți ce spune.
Așa răsună-n fiecare seară,
Și vântul frânge sunetul – de-ți pare
Că-i o ghitară
Cu arii singuratice și rare.
Ți-e sufletul – cum se frământ-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauți mult – și nu te mai ajungi.
Și-ți cade-n suflet umbra vremii lungi.
Dormi..
Fie-ți viața veșnică poveste,
Cu începutul veșnic nenceput;
Să nu mai știi ce-a fost, nici ce mai este;
Să curgă-ntr-una basmul neștiut.
Să fii mereu la mijloc de poveste!.
Pe crengi, aceleași cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le frământă vântul!
Și soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astăzi, să-ncunjure pământul!..
Nu-i bine să privești de multe ori
Amurgul aiurit de vânt și ciori.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Alb și Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sârbezită, peste care, fără față,
Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață.
Șerpuieste-n aer fumul și se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zadar privirea cată negre benghiuri în albeață;
Pân’ și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață.
Însă iată, ca șiraguri de călugări în sobor,
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe șes cobor
Și de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agață…
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viață!