cioara

Ted Hughes – Pericole Vrăjitorești

de

Cioara s-a gândit la un palat –Buiandrugul acestuia s-a prăbușit peste ea, i s-au găsit oasele.Cioara s-a gândit la un autoturism rapid –I-a ieșit șira spinării prin piele, a rămas golită și fără brațe.Cioara s-a gândit la vântul libertății –Iar ochii i s-au evaporat, vântul șuiera peste osul sfenoid.Cioara s-a gândit la răsplată –Iar aceasta … Citește mai mult

Ted Hughes – Împărtășirea Ciorii

de

„Ei, bine,” a zis Cioara, „Cu ce începem?”Dumnezeu, obosit după crearea lumii, sforăia.„Care e calea?” a zis Cioara, „Încotro o apucăm prima oară?Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.„Hai,” a zis Cioara, „Haide să discutăm această situație.”Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriașă.Cioara a smuls o bucată mare și a înghițit-o.„Oare acest … Citește mai mult

Ted Hughes – Conspirație în Cer

de

Astfel că până la urmă acolo era nimicul.El a fost pus înăuntrul nimicului.Nimic nu i-a mai fost adăugatIar pentru a dovedi că n-a existatNimicul fost zdrobit de nimicCiopârţit cu un nimicAmestecat într-un nimicÎntors cu înăuntrul în afarăŞi împrăştiat deasupra nimicului –Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimicŞi că nu mai era nimic … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara la Prima Lecție

de

Dumnezeu a încercat să-nvețe Cioara cum să vorbească.„Iubire”, a zis Dumnezeu. „Spune, Iubire”.Cioara a căscat, mută, pliscul și Marele Rechin Alb a țâșnit din mare,Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.„Nu, nu”, a zis Dumnezeu. „Spune Iubire. Încearcă iarăși. Iubire”.Cioara a căscat, mută, pliscul și o muscă albastră, una țețe, un țânțar,S-au ivit … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara Mai Neagră Ca Niciodată

de

Când Dumnezeu, dezgustat de om,S-a întors în Paradis,Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,S-a întors spre Eva,Lucrurile păreau că o luaseră razna.Dar Cioara… Cioara,Cioara i-a adunat împreună,Legând Paradisul și pământul unul de celălalt.Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;Fisurile s-au … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara – Două Legende

de

I.Negru era cel fără ochi;Negru era conținutul limbii;Neagră era inima;Negru, ficatul, negri – plămâniiIncapabili să absoarbă lumina;Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;Negri erau de asemenea mușchiiCare zvâcneau să iasă la lumină;Negri, nervii – negru, creierulÎn temnița viziunilor ;Negru mai era sufletul, bulboană imensăA plânsului care, sondând, nu-și poateDefini propriul soare.II.Negru … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara Se Încruntă

de

Este ea propria-i ei putere?Care e semnătura acesteia?Sau ea-i o cheie, sentimentul de frigAl degetelor unei rugăciuni?Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.Mâncarea ei e vântul –Puterea lui de a trimite un mesaj.Urmele picioarelor ei asaltează infinitul.Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.Ea e așteptarea-îndelungată a acelui cevaCare-o va utiliza la aproape … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara și Marea

de

A încercat să ignore marea,Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.A încercat să vorbească mării,Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,Dar aceasta a ignorat-o – așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.A … Citește mai mult

Ted Hughes – Cioara Bolnavă

de

Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăși.Cioara, deșirând lumea ca pe un ghem de lână,I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.A decis să vâneze moartea, dar oriceIntra în capcanele pe care le întindea neobosităEra întotdeauna propriul trup.Unde se află acest celălalt care mă ține sub puterea lui?Cioara … Citește mai mult