cina cea de taina – Versuri.pro

Camil Baltazar - Cina Cea De Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cina cea de taină-n sură,
sară lăcrimând pe streșini clare,
când luceafărul fu cuminecătura
ultimă a nopții de mărgăritare.
Noaptea când sui albastre danii, stelele în înțeleapta irosire fostu-ni-au apostoli la împărtășanii, luminișuri spre desăvârșire.
Mâinile împreunate-n caier nevăzut depănat-au scări de lapte și tăcere înspre lună: gândurilor așternut; trupurile fost-au sufletelor albe laicere.
Și-am tăcut în așteptare deopotrivă închizând în pleoape taine grele.
Fruntea
Domnului pe-aproape, milostivă lumina copilărește cu inele.
Greu genunchii-ncovoiați — osana spus-au sângerând broboane.
Sufletul crescu cât în durere rana,
Domnul se-nălța-n bulboane.
Și ai fost atâta fără de umbrire încât fiece privire fu o stea trecătoare-n nemurire.
Cinei cea de taină – amintire slovenescu-i; când sunt zorii de rubin înălțatu-ni-a înceată nesfârșire a curatei logodiri – amin.

Carmen Sylva - Cina Cea de Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zise Crist: «O să mă vândă
Unul dintre voi! » Şi-amară
I-a pătruns atunci durerea
Pe-ucenici, şi-L întrebară:
Doamne, eu?.
Şi Ion nestrămutatul,
Vai, şi Petru, plin de spaimă,
Şi-mprejur din nou cu toţii
Tremurând pe rând îngaimă:
Doamne, eu?.
Ce să zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabă –
Când şi cei tari în credinţă,
Când şi însăşi stânca-ntreabă:
Doamne, eu?

Ion Pillat - Cina Cea De Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin ulmii de sub vie, pe deal, mai știi tu casa
Ce-albește ca și oul în cuib sfios de foi?
Mai știi tu cerul serii cu fețe ca mătasea
Și clopotul cirezii venind de la zăvoi….
Îți mai aduci aminte pridvorul prins de viță
Și cina cea de taină, tacâm lângă tacâm,
Și mama presărată cu flori de lămâiță,
Și carele spre noapte gemând pe caldarâm….
Și cum stăteam alături, noi doi cu fericirea,
-Doar greierii ținându-i isonul-n depărtări-
Și noaptea câmpenească albastră ca iubirea
Și vorbele-ngânate mai dulci ca sărutări.
Întâia stea prin frunze creștea tremurătoare
Când licuriciu-n umbră trecu rătăcitor…
Prin ulmii de sub vie, mai știi tu casa oare
Și umbra ca un suflet, și steaua ca un dor!

Alexei Mateevici - Cina Cea De Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cina cea de taină.
Au zis Hristos: „Ar să mă vândă
Unul din voi” — și-amară
I-au pătruns atunci durerea
Pe ucenici; toți se-nfioară
Și-ntreabă:
„Doamne, eu?”.
Și Ioan nestrămutatul,
Iar și Petru, plin de frică,
Și-mprejur din nou cu toții
Tremurând încep să zică:
„Doamne, eu?”.
Ce să zic atunci eu, bietul,
Eu, cu inima mea slabă,
Când și cei tari în credință,
Tremurând, pe Domnu-ntreabă:
„Doamne, eu?”.

Alexei Mateevici - Hristos După Cina Cea de Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu mâinile Sale sfinte
Hristos picioarele au spălat
Acelui ce mergea a-l vinde..
Îndată L-au înconjurat
Apostolii Lui în tăcere.
Cu glasul dulce îi învață
Hristos; le dă și mângâiere
Și porunciri pentru viață:
— „Iubiții mei! le zice,
Vedeți, ziua sosește
În care Domnul vostru
Pe voi vă părăsește;
Așa vorbește Tatăl
În sfintele lui ținte,
O, facă-se acuma
Voințele Lui sfinte!
Amin, amin, zic vouă,
Așa-i scris în cer,
Căci mâine pentru lume
Eu trebui ca să pier.
Și chiar și voi, ce astăzi
Atâta mă iubiți,
Cu toți în noaptea asta,
Cu toți mă părăsiți!”
— „Și eu! îi zice Petru..
O, Doamne, Tu știi bine
Că niciodată-n lume
Eu n-am fugit de tine!”
— „Și tu, o, Petre!”
— „Doamne!
Aceasta nu se poate!”
— „Mă-i lepăda, o, Petre,
De trei ori în astă noapte!
Nu credeți că ca morții
Eu intru în mormânt:
În locul tot și vremea
Eu între voi sunt;
Puterea cea cerească
În tot locul domnește
Și ochiul Providenței
Pământul tot privește.
Dar mergeți în unire,
Vă răspândiți în lume
Și botezați noroade
În sfântul al Meu nume!
Fiți tari toți în credință
Și răspândiți dreptatea,
Noroadelor înjosite
Le duceți bunătatea,
Iar crailor puternici,
Ce calcă sub picioare
Cetățile vestite
Și sute de popoare,
Le arătați că-n lume
Sunt toate nebunie,
Că singura dreptate
Trăiește, este vie.
De fapte, fiecare
În ceruri va răspunde,
De Dumnezeu nimică
Nu poate-a se ascunde.
Dar mergeți prin noroade,
Dreptatea cuvântați,
Credința-adevărată
La toți o arătați!
Iar eu mă duc-nainte
Și nu mă îndoiesc,
Prin sângele meu astăzi
Pe om îl mântuiesc!”
Apostolii rămas-au în mâhnire,
Hristos de ei s-au despărțit,
Spinosul drum spre răstignire
Pe ei, ca niște oi, i-a risipit.
Martie 1912

Valeria Peter Predescu - Cina Cea de Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Era seară liniștită
Cu cerul senin,
Când fu cina pregătită
Fiului Divin.
El veni cu-ai Lui la masă
În locul gătit
Și-apoi cu voce miloasă
Astfel le-a grăit:
„Frații mei, sosit-a ceasul
Să ne despărțim,
Voi să nu pierdeți curajul
Căci iar am să vin.”
Trebuie să vină toate
Cele ce s-au scris,
Voi fi judecat la moarte
Și pe cruce-ntins.
Dar vă spun mai dinainte
Pentru ca să știți
Că unul din voi mă vinde
Pe treizeci de arginți.”
Atunci toți se îndreptară
Către-nvățător
Și pe rând Îl întrebară
Care-i trădător.
Când veni rândul lui Iuda
Întrebă și el:
„- Nu cumva voi fi eu, Doamne,
Fiul cel mișel?”
– Tu ești, Iuda, zise Domnul,
Du-te mai curând,
Iat-acum sosit-a ceasul
Să faci ce-ai de gând!”
El atunci îndată merse
Către-acel sobor
Unde se-aștepta cu sete
Al Domnului omor.
Acolo-și vându Stăpânul
Iuda cel mișel
Și printr-un sărut fățarnic
Îl predă pe El.
Și L-au dus la judecată
Și L-au osândit
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.
Însă El în ziua-a treia
Din morți A-nviat
Și pe noi, cei vinovați,
Cu Tatăl ne-a-mpăcat.