cicatrici – Versuri.pro

DOC feat Vlad Dobrescu - Cicatrici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa I – Vlad Dobrescu:
Stau aici și număr cicatricile pe trup și pe dinăuntru,
Niciun motiv să mă plâng, dimpotrivă-s mândru.
Și-o să le port ca pe-o decorație,
Că-n general cele mai bune lecții nu ți le predau aliații.
De-a lungu’ vieții am luat și țepe, recunosc,
Dar prefer să mor fraier decât să mor prost.
Mă întreb, cine-și cheltuie timpul mai cu folos?
Cine aleargă prin ploaie sau cine așteaptă la adăpost?
Uite: Semnele astea îți arată pe unde am fost
Craniu spart în 98′ când mi-am luat un mare box,
Că eram prea tare-n gură
Lumea-n jur îngrijorată că aș fi luat-o pe arătură.
Sătul să mă îmbrac în fiecare zi cu același rând de țoale mereu
Scrisul de pe tricou, ăștia credeau că e numele meu.
Noaptea cu paralizie în somn, să adorm era o luptă
Stând pe o canapea extensibilă, ruptă
Cu mâinile pe piept, poate-s chiar mort deja.
Da’-n cazul ăsta ce rost are a mai mă proteja?
M-am riscat și am câștigat
Dar și de-aș fi pierdut greșit ar fi fost ca frica de eșec
Să mă fi ținut să nu mai fac nimica
Și acum mă lupt cu asta fiindcă-s numa’ la jumate de drum
Mai am multe de învățat privind în spate
La ce puțin știam de fapt pe când credeam că le știu pe toate.

Refren – DOC & Vlad Dobrescu:
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici..

Strofa II – DOC.
Stai măi femeie jos, nu mai țipa, te rog,
Iar mă tripez prost, și iar o iau din loc.
Hai să șlefuiesc un ciot din câte-au fost,
Poate mă pricep, auzi – da’-mi dai și mie-un foc?
Ca și copil am căzut mult,
Am întrevăzut că va fi bine, am avut văzul bun.
La dracu’ – și-acum lupt cu sine, tot nu mă supun.
Viața mea e ca spălatul pe mâini – nu pot fără să pun.
Suflet în ce fac – și asta mă consumă.
De-aia dau pe „gicon?” jumate din cât faci tu pe lună
Plus că m-ajută să uit ce zice aia bătrână,
Că ea e în curând țărână, băiatul ei cui va rămâne?
Fată, știi – tot ce am împart cu tine.
Și dacă nu se împarte bine, partea mare îți revine ȚIE.
Când de-un Crăciun am dat pe ghete o mie
Știi că-s doar rănile sărăciei din copilărie
Mami, ia-mă naibii-n brațe că știi că am nevoie,
Răsfățat ca domnul Goe, ai grijă de domnul poet,
N-oi fi făcut eu vreo arcă, dar altul ca mine nu e.
Numai tu știi că nu-i joacă ci că-mi vine bine boem
Timpul a închis rănile, le-a uns cu ceva vreme,
M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb pe pernă,
Știu, mi-ai luat o cremă, nu m-am dat – dar nu de lene,
Ci c-am alte cicatrici, ești cea mai bună dintre creme.
Dă-mă cu tine..

Refren – DOC & Vlad Dobrescu: x2
(DOC) Nu m-au durut la timpul lor
Au trecut așa ușor, dar m-au durut în viitor
Și încă.
(V. D.) Nu-s doar semnele pe corp
Sunt și cele de pe cord, fără ele nu sunt tot
Încă.
(DOC) Mutarea mea de sine sunt checkin-uri
De-aia zic mereu că e bine, știu ce înseamnă să te chinui
Și încă.
(V. D.) Lasă să doară, așa crește
Cine nu trăiește, nu povestește!
Am cicatrici.

Dragoş Vrânceanu - Dulci Stele ale Ursei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un umblet mi-a fost viața,
buimac în prada gândului
copleșit de întâmplări.
A scăpărat pe la răspântii
soarele spărgând norii
topiți apoi în ploi.
Mai afund am încercat
să merg în mine.
Totdeauna am revenit
să mă refac.
În casa de sub pădure,
intrând la adăpostul copilăriei.
O cicatrice după alta
mi s-au așezat pe trup –
ca niște dulci stele ale Ursei.

Selena Gomez - Supraviețuitori (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-ai construit dintr-o inimă frântă
Cu cărămizi pe care le-ai făcut din părți rupte
Ai fixat picturile ca să putem începe
Asa că acum ce e al meu este al nostru
Încă am dovezi pentru cicatricile mele
Prima oară întotdeauna pică atât de departe
Acele răni care se vindecă de două ori mai greu
Dar acum ce este al meu este al nostru
Dar acum ce este al meu este al nostru.
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei.
Dulcele meu devotament contează separat
Ne-am prins unul pe celălalt, stele căzătoare
Oricât de aproape, oricât de departe
Orice este al meu este al nostru
Orice este al meu este al nostru.
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei.
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei.
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei.
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei
Suntem supraviețuitori
Suntem supraviețuitori ai sălbăticiei

Samurai feat Spectru - Dulce Otravă Freestyle

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

3 sticle pe masă și un blunt să mă ducă sus cât mai aproape de cer
Am lacrimi pe față, da’ nu mă dărâmă, otrava e dulce mister
O dau pentru cei care n-au ce să piardă,
dar tot mai au grijă de ei
Rulează, visează, dar vezi c-afectează,
otrava te dărâmă lent
Tu ține-mă, tată, o stâncă și o să le arăt că ambiția învinge norocu’
Torn 13 pahare deodată pe gât, îmi place cum se învârte totu’
Mă așez în lotus și încep să creez ce-ai numi o lume de vis,
Cu plante și bestii, departe de oamenii
care distrug tot ce prind
Nici nu realizez unde sunt, cred că m-am dus prea adânc; ăsta-i farmecul serii
Dar am înțeles de curând, calea sabiei înseamnă calea durerii
Inversul plăcerii, d-asta petrec, ca să pot să mențin echilibrul
Vezi că-mi dau de toate și tot nu mă pierd,
doar noi ne impunem abisu’
Mă doare stomacu’, cred că de la whiskey
Mă rupe ficatu’ când fac exerciții
Mai lasă-le dracu’ că n-au beneficii
Tot bagi ca înecatu’ licoare și-ți zici
De unde am plecat nu cădem pradă fricii
Că nu acționăm violent
Ne folosim capu’, deși trag la biceps
Am mintea și pumnu’ de fier
Ți-am zis de la început că-s CEL
Ce? Celule, cianură, alesul
Azi lumea se minte că totu’ e zen, da’ asta nu înseamnă că-i destul
Mă doare-n p***a dacă înțelegi textu’, că nu-ți datorez eu nimic
Nu-i muzică bună că n-o înțelege și creieru’ tău ăla prăjit
Când intru pe beat se oprește și timpu’
Blochez în sinapse tot felu’ de stimuli
N-am uitat, fii sigur, am același țel
Nu mai sunt copilu’ nesigur de ieri
Ce dulce-i otrava, disper…
Sunt atât de lent, dar totu-i intens
Trimit rugăciuni către cer
Și sper că faci și tu la fel
Arunc 4 pagini în foc,
Număru’ 13 o să-l port mereu la vedere
Că poate n-am avut noroc, da’ știu că-mi dă cât îi cer
O minte de fier, perfect oțelită
O singură sabie, direct la țintă
O mie de pagini, tot atâtea scrisuri
Numele Bogdan înseamnă trimisul
Am desenat lumea cu pixul
Poate că d-asta acum nu mă tem de nimic
Deși nu sunt genu’ să-și asume riscuri, sunt plin de cicatrici pe chip
Sticle, nu aripi deschid, ochiu’ din frunte activ mă poartă pe unde
Nu poți să te ascunzi de destin, când ai datorii te găsește oriunde

Sylvaticstone - Cicatrici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-a schimbat timpul, nu ma mai recunosc
Nu am devenit ce am vrut dar imi e dor de cine am fost
Orgoliul meu ne distruge, orgoliul tau ma omoara
Si raman cu intrebari in fiecare seara..
Dupa fiecare cearta ma lasi cu regrete
Mi-e teama de ziua in care unul din noi n-o sa ierte..
Nu, nu pot sa-ti ascund, nici nu vreau sa o fac
Uneori n-as vrea sa vezi trecutu’ cat m-a schimbat..
Cat mi-ai lipsit.. m-a distrus orgoliul..
Ma distruge si acum cand ma face sa-ti simt dorul..
Ma distanteaza de familie lasandu-ma sa simt frigul
Vreau sa ma schimb curand de asta ma cert cu timpul..
Nu sunt indiferenta cand n-am curaj sa iti spun
Ca doare prea tare ce-mi spui si prefer sa ma ascund
Oricum n-ai intelege si nu ai simtii ce simt..
Oricum m-ai contrazice si ai spune ca te mint..
Multe dureri de cap..
Multe dureri de ficat..
Fiindca regret tot ce spun..
Nu stiu dupa ce sa fac..
Nu ma mai suport..
Cand stiu ca e vina mea..
M-am autodistrus..
Devenind altcineva..
Si tu esti altcineva. uneori nu stiu ce esti..
Cand imi spui sa te las si dintr-o data te racesti..
Nu, nu stiu cine esti.. Nu, nu stiu cine suntem..
Nu, nu stiu ce vom fi.. nu stiu de ce ne ascundem..
Imi zici ca vrei sa pleci, te-ai saturat, nu mai rezisti
Ai lovit aceeasi rana netinand cont de nimic
Imi spui sa nu ma consum.. dar defapt ma distrug
Cu indiferenta contra mea nu stiu unde ajungi
Si mai creezi o rana ce ramane cicatrice in timp
Si mai pierd, , Un sentiment” pe care n-am sa-l mai simt
Vreau sa fie tot cum vrem.. dar inca traim in vise
Luptam sa le implinim.. dar dupa usor le stingem..
Multe dureri de cap..
Multe dureri de ficat..
Fiindca regret tot ce spun..
Nu stiu dupa ce sa fac..
Nu ma mai suport..
Cand stiu ca e vina mea..
M-am autodistrus..
Devenind altcineva..

Maria Banuş - Ne Vindecăm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne vindecăm frumos, încet, ca bradul,
Și singuri rănile ne oblojim.
Prin alte vine seva-și face vadul.
Rășină grea de chihlimbar mustim.
E dulce ca un cuib o cicatrice,
Și viața zumzăie într-însa roi.
Pe toate căile vin sucuri noi
Și se transfigurează în matrice.

Madalina Coca - Semne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În oglindă c-un zâmbet furat
Oare cine sunt cu-adevărat.
Cine-aș fi fără ele
Cine-aș fi fără greșelile mele
Toate clipele grele
De fapt mă întăresc.
Chiar dacă viața lasă semne
Am să le iubesc
Ca pe-un tatuaj sub piele
Să le colorez
Nu mă uit înapoi, nu are rost
Până la final cu orice cost
Chiar dacă viața lasă semne
Ridic un pahar pentru ce-a fost.
Mă vindec, n-ai cum să m-atingi
Am răni ce devin cicatrici.
Cine-aș fi fără ele
Cine-aș fi fără greșelile mele
Toate clipele grele
De fapt mă întăresc.
Chiar dacă viața lasă semne
Am să le iubesc
Ca pe-un tatuaj sub piele
Să le colorez
Nu mă uit înapoi, nu are rost
Până la final cu orice cost
Chiar dacă viața lasă semne
Ridic un pahar pentru ce-a fost.
Nu mai pot crede în niciun cuvânt
Din jurăminte pierdute în vânt, în vânt
Știu să mă iert, încă nu m-am pierdut
Orice greșeală rămâne-n trecut.
Chiar dacă viața lasă semne
Am să le iubesc
Ca pe-un tatuaj sub piele
Să le colorez
Nu mă uit înapoi, nu are rost
Până la final cu orice cost
Chiar dacă viața lasă semne
Ridic un pahar pentru ce-a fost

C. I. A. feat Cedry2K - Ai Nimănui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rashid:
Cred sincer în destin, în divin sau în puterea minții,
Da’ până ajung la Dumnezeu mă mănâncă sfinții.
Așa că n-am de gând să fiu un alt contribuabil
Furat, sărac lipit, umilit și dispensabil.
Dați-mi un AK 47, ștergeți-mă din acte,
Nu vreau statut în acest stat fără identitate.
Unde sunt toate? Toate-s furate!
Cum de se poate? Aici e România, frate!
Rashid mujahedin dezlănțuit în Jihad,
Încarc arma și trag, descarc arma-n Mossad.
Nu mă numi antisemit când eu sunt anti-sistem ticăloșit,
Anti-mason cosmopolit.
Aici eu decid cum să mă îmbrac, cum să mă port,
Cum să trăiesc, cum să iubesc, nu vă suport când mă numiți neadaptat
C-am atentat la bunul mers al societății,
Sunt vinovat, ardeți-mă pe rug în numele libertății.
REF:
Nu suntem ai nimănui, crestați de cicatrici
Noi nu dăm înapoi, ne luați legați de-aici
Nu suntem ai nimănui, noi suntem gazde aici
Deci acceptați sau mai bine plecați de-aici.
Byga:
Suntem un neam crescut cu grija zilei de mâine,
Suntem un neam crescut cu sare și pâine.
Mereu în calea lor, mereu de partea lor,
Mai mereu sclavii lor sau gazda tuturor.
Când se scria istoria noi nu știam ce-i aia școală,
Ar fi fost biblioteci dacă-ar fi fost cerneală.
Rareori am mai contat cât să mai umplem o coală,
Că ai noștri sunt viteji doar când au burta goală.
Ultima redută am pixu’ înfipt adânc în foaie,
Te umplu de mesaj c-am credit cu tot cu Dae.
Îngenunchiat de sistem mă tem că într-un târziu
Dacă de jos mă mai ridic să merg n-o să mai știu.
Simt cum s-au strâns atâtea, încât încep să doară,
Dacă tot suferim să suferim ultima oară.
N-avem blestem pe țară, avem fantome din trecut,
Am început acum, o să terminăm ce-am început!
REF:
Nu suntem ai nimănui, crestați de cicatrici
Noi nu dăm înapoi, ne luați legați de-aici
Nu suntem ai nimănui, noi suntem gazde aici
Deci acceptați sau mai bine plecați de-aici.
Cedry2k:
La modul la care davaua-ntărâtă drogații,
Mirosul de sânge scoate din minți soldații.
De-aia rup microfonu’ că nu mi-am rupt coloana,
În locuri în care alții-și rupeau și colonu’.
Nu vreau nimic de la voi c-am văzut prin clipuri
Că vin la pachet cu droguri și microcipuri.
Angajează-mă pe „te miri ce” și tratează-mă
Tot ca pe-un barbar care te invadează, ba!
Oprește-te sau continuă să ne minți
Și oprește-ne când o să călcăm ca pe preș pe dinți
Și crește-te de președinți pervertiți
Luând la p**a tot ce crezi tu și reprezinți.
Nu suntem ai nimănui conduși de mămăligi,
Vânduți de păcălici, cumpărați de inamici.
Nu suntem nici nebuni da’ ne luați legați de-aici
Ce nu-nțelegi, b**t*h? Legea ta e proastă aici.
REF:
Nu suntem ai nimănui, crestați de cicatrici
Noi nu dăm înapoi, ne luați legați de-aici
Nu suntem ai nimănui, noi suntem gazde aici
Deci acceptați sau mai bine plecați de-aici.
Vreți c**i**e noastre-n războaiele voastre, ghici
De ce-am adunat noi ditamai oaste-aici?

Carla's Dreams - Ca Benzina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știi, noaptea asta va fi lungă.
Fără sacouri gri, fără pantaloni la dungă.
După miezul nopții, este alt nivel.
Noaptea șterge limite și oamenii devin altfel.
Am patru cicatrici pe inimă, șapte pe piele
Și chiar de știu că o să apară încă una printre ele,
Cu ea,
Eu zbor în noaptea urbană încet.
Ea încă n-a lovit, dar deja mă doare în piept.
Ca benzina
Se aprinde ea,
Mă cuprinde ea,
Lasă urme pe retină.
Carpatină!
Nu pot fără ea,
Insomnia mea
Fără cofeină.
Noaptea creează și rezolvă multe probleme,
Ziua e naivă, noaptea e Machiavelli.
Noaptea stingi focul, ca să poți să vezi nebunii,
Pentru că pentru noapte sunt pregătiți doar unii.
Ea este cea mai bună, dintre cele bune.
Știe adrese multe și știe multe nume.
Ea m-a aprins, e muză în forme pure,
Ea mă inspiră mai adânc decât inspiri tu fumul.
Ca benzina
Se aprinde ea,
Mă cuprinde ea.
Lasă urme pe retină.
Carpatină!
Nu pot fără ea.
Insomnia mea
Fără cofeină.
Nopțile mi le fură iar hoațele,
Vor rămâne evidențele
Deloc intime.
Cicatrici am patru mari și încă șapte mici.
De la tine vreau una aici,
Lângă inima.

Gellu Dorian - Urmașii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am venit și eu să vă văd,
tare puțini ați mai rămas,
unde s-au dus cu toții?
Urmele lor nu mai au auz, nu mai au văz,
nici dâră nu mai lasă prin curte, prin casă,
și erau atât de adânci peste tot,
ca niște cicatrici pe fața unui veteran de război.
V-am adus și urmele mele,
vi le las,
știu, sunt convins,
o să aveți la fel de mult grijă de ele.