3 sticle pe masă și un blunt să mă ducă sus cât mai aproape de cer
Am lacrimi pe față, da’ nu mă dărâmă, otrava e dulce mister
O dau pentru cei care n-au ce să piardă,
dar tot mai au grijă de ei
Rulează, visează, dar vezi c-afectează,
otrava te dărâmă lent
Tu ține-mă, tată, o stâncă și o să le arăt că ambiția învinge norocu’
Torn 13 pahare deodată pe gât, îmi place cum se învârte totu’
Mă așez în lotus și încep să creez ce-ai numi o lume de vis,
Cu plante și bestii, departe de oamenii
care distrug tot ce prind
Nici nu realizez unde sunt, cred că m-am dus prea adânc; ăsta-i farmecul serii
Dar am înțeles de curând, calea sabiei înseamnă calea durerii
Inversul plăcerii, d-asta petrec, ca să pot să mențin echilibrul
Vezi că-mi dau de toate și tot nu mă pierd,
doar noi ne impunem abisu’
Mă doare stomacu’, cred că de la whiskey
Mă rupe ficatu’ când fac exerciții
Mai lasă-le dracu’ că n-au beneficii
Tot bagi ca înecatu’ licoare și-ți zici
De unde am plecat nu cădem pradă fricii
Că nu acționăm violent
Ne folosim capu’, deși trag la biceps
Am mintea și pumnu’ de fier
Ți-am zis de la început că-s CEL
Ce? Celule, cianură, alesul
Azi lumea se minte că totu’ e zen, da’ asta nu înseamnă că-i destul
Mă doare-n p***a dacă înțelegi textu’, că nu-ți datorez eu nimic
Nu-i muzică bună că n-o înțelege și creieru’ tău ăla prăjit
Când intru pe beat se oprește și timpu’
Blochez în sinapse tot felu’ de stimuli
N-am uitat, fii sigur, am același țel
Nu mai sunt copilu’ nesigur de ieri
Ce dulce-i otrava, disper…
Sunt atât de lent, dar totu-i intens
Trimit rugăciuni către cer
Și sper că faci și tu la fel
Arunc 4 pagini în foc,
Număru’ 13 o să-l port mereu la vedere
Că poate n-am avut noroc, da’ știu că-mi dă cât îi cer
O minte de fier, perfect oțelită
O singură sabie, direct la țintă
O mie de pagini, tot atâtea scrisuri
Numele Bogdan înseamnă trimisul
Am desenat lumea cu pixul
Poate că d-asta acum nu mă tem de nimic
Deși nu sunt genu’ să-și asume riscuri, sunt plin de cicatrici pe chip
Sticle, nu aripi deschid, ochiu’ din frunte activ mă poartă pe unde
Nu poți să te ascunzi de destin, când ai datorii te găsește oriunde
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta cu dependența și durerea, dar și ambiția de a depăși obstacolele. Artistul reflectă asupra destinului și a cicatricilor acumulate pe parcursul vieții, căutând un echilibru între plăcere și suferință.