Versuri corectate și adnotate
Ce dulce e viața mea, e ca mierea în cafeaȘi oricât m-aș chinui, mai mult n-o pot îndulci.. (x2)Dragoste fii blestemată,Mi-ai dat să iubesc o piatră,Să mă chinui numai eu,Eu cu suflețelul meu..Doamne, Tu fă o minune,Ai milă te rog de mine,Vreau ca inima crească,Să fac piatra să iubească.Ce dulce e viața mea, e ca … Citește mai mult
De câte ori n-am plâns împreună-amândoiGândindu-ne la viața noastră și-al ei chin;Prieteni ai mei, nu știți, habar n-aveți voiDespre-întunericul din anii care vin!
Dedicată lui Christian W. Schenk.Zugrăvit pe-o tinichea,Șters pe-alocuri de trecut,Trist, în margine de drumStă pe crucea lui bătut.Când și când câte-un copilLuat de jocurile lui,Îi mai scoate câte-o mânăȘi i-o lasă-afar’ din cui.Altădată câte-un crivățTăbăra pe lemnul sfântȘi zmulgându-l de pe cruceÎl azvârle la pământ.Oamenii de totdeauna,În iubirea lor de foc,Îl întind din nou pe … Citește mai mult
Uitând de lume și uitând de mine,Simt cum singurătatea mă umple ca o miereCurgând în vasul ce i se cuvinePentru c-o soarbe și o cere.Sacri sunt fagurii din care curgeAurul ei pe viața-mi de apoi,Când limpedea-ți pedeapsă, Demiurge,Mă înfășoară-n dulcele noroi.Dar voluptate-i chinul, nu calvarȘi îmi aduc de mine-aminteCa de o gâză prinsă-n chihlimbar,În cripta … Citește mai mult
Știu c-amorul tău e mareȘi-al tău chin adânc și greu,De aceea eu de tineMă ascund și fug mereu.Nu-nțelegi că al meu sufletEste pururea nebunȘi-a mea soartă cât de tristă-iMi-i și groază să ți-o spun?.Și urăsc cu-nverșunareCând iubită știu că sunt,Să iubesc când nu-s iubităEste soarta-mi pe pământ.
Un infern fără diavoliDe cine-ar fi putut fi inventatDacă nu de cei ce se chinuie-n el?Sunt obligată să mă întrebȘi să mi-i imaginezFăcând eforturi să aprindă foculÎn umezeala aceea din centrul pământului,Apoi cărând deșelați căldările cu smoală,Și furcile, și celelalte unelte,Și apoi, când totul este gata,Repartizându-și rolurile cu schimbul(Care sunt astăzi dracii, care sunt păcătoșii)Ca … Citește mai mult
Dac-aș putea da în chirieDragostea mea pentru tine..Sunt mai sărac decât pustiulUnde nu plouă niciodatăDar eu știu că ploaia vineDe câte ori te văd..Toți îmi spunCă în pustiu nu plouăDar nu cred pe nimenea!Pentru dragostea mea nebunăȘi în pustiu va plouaIubito, de când te iubesc pe tineIubito, de când te iubesc știi bine..Dac-aș putea da … Citește mai mult
Ce vorbe stranii mi-a adusAprilie cu blânda-i mână,Când încă-n mine n-a apusA patimilor Săptămână.Nimic din ce plutea-n eterUrechea n-a băgat în seamă,Căci șapte zile-au curs din cerDoar plâns de-argint și râs de-aramă.Iar eu, cu-obrazu-acoperitCa-n fața despărțirii-eterne,Pândeam un chin fără sfârșit,Ce poate numai în infern e.Tarskoe Selo – 1914
Dacă-aș putea da în chirieDragostea mea pentru tineSunt mai sărac decât pustiulUnde nu plouă niciodatăDar o știu că ploaia vineDe câte ori te văd, toți îmi spunCă în pustiu nu plouăDar nu cred pe nimeniPentru dragostea mea nebunăȘi în pustiu va plouaIubito, de când te iubesc pe tineIubito, de când te iubesc știi bine..Dacă-aș putea … Citește mai mult
Lasă-ți, bade, mândreleCă vin bătrânețile,Lasă-ți boala, patimăC-ai numai o inimă.Și numai mândrele taleTe-or mânat ca să faci rele,O viață m-ai chinuitPână ce m-am veștejit.Că mâine-i îmbătrâni,Mândrele te-or părăsiȘi bătrân ți-o fi zănatulSă te miluie tot neamul,N-oi vărsa o lacrimă,Om mânat de patimă!