Versuri corectate și adnotate
N-a fi ultima lacrimă fierbinte,Ce-n inimă se naște amar,C-o nouă rană, cu chinuri nesfârșite,Se stinge și rămâne-n suflet jar.O, lasă-mă, iubirea s-o simt mereu,Pe veci, aici și dincolo de zare,Chiar de durerea sapă-n sufletul meu,În nervi și-n vine săpa-va oare?.De-aș fi plin de tine, Veșnic Sfânt,Și-n tine să-mi găsesc alinul pur,Dar vai, ce lungă-i jalea … Citește mai mult
Dacă-mi promite dragostea mea mare,la câți ani am, mai mulți, nu pentru astăpricină moartea, moartea îmi adastă;plângi mai puțin, ea mai târziu apare.De ce să vrei a vieții desfătarecând doar din chin, se-nalță ruga castă?Destinul fericit, viața vastăpe cât placer aduc, și vătămare.O, Doamne bun, când intră câteodatăîn sufletu-mi înflăcărări divinecu siguranță-I dau și mângâiere,cum … Citește mai mult
Să nu blesteme gura-ți de rubinCând prea îndrăzneață mi-i firea.Ce temei are al dragostei chin,De nu să-și caute-n veci lecuirea?
În ochii tăi frumoși din cale-afarăiubire-ai mei n-aflară,ci viață și pieire, împreună;pe cât n-o simt, povara se răzbună;mă nimicește, mă arde;iar pe de altă parte;dureri îmi dă pe cât sper îndurare.Iar când în cugetare stă răul,binele îndată vine.Ce straniu chin în mine!Din asta nu mă sperii:găsind eu în mizeriiplăcere-aici, unde nu-i bine,durerii calea-n chin i-o … Citește mai mult
Pasiunea naște chinuri! – Cine-alinăInimii-n zvâcnet spulberul amarnic?Zorite ore-n ce abis declină?Sublimul, ți-a fost hărăzit zadarnic!Cețos e gândul, tulbure-i pornirea;Măreața lume-și stinge strălucirea!.Dar, iată, muzica pe-aripi de îngeriUn zvon din mii și mii de zvonuri cerne,Pătrunde-n om cu gingașe constrângeriSpre-al cotropi cu frumuseți eterne;O, umed ochi, ce-n dor înalt consacri-miDivinul preț din sunete și lacrimi!.Și … Citește mai mult
La cruda-nsuflețirepe care-o stinge-nchisulochilor tăi și o redă deschisulcum viața mea rezistă,la tot ce-n mine-existăei sunt magnet pentru-orice însușire.Astfel că-n șovăireAmor, de-i orb, se temeși tremură când vrea să mă omoare.În tine găzduireavându-mi eu din vreme,pe tine-ar fi întâi să te doboare.Dar inima nu-ți moareși eu cu ea trăiesc… O, ce torturăsă nu mori prin … Citește mai mult
Nu știe luna că e luminoasă,și nici măcar nu știe că e luna.Nisipul că-i nisip. Și-astfel nici unaDin formele vieții că-i aleasă.La fel e-al piesei fildeș de străinde-abstractul șah precum e cel ce-o mută.A noastră soartă, poate, ce-i făcutădin scurte bucurii și un veșnic chin,e instrumentul Altuia. Nu știm;spunându-i Dumnezeu nu vindeci boala.Zadarnice sunt teama, … Citește mai mult
De ce-aș mai stinge apriga dorințăîn plâns și-n mohorâtele-mi cuvinte,când tot îmi dă chin cerul drept merindepentru vecii? Nu-i vană străduință?.De ce-aș râvni să trec în neființăcând tot mor! Deci, în ora morții sfinteprea mare beznă nu-mi va sta-nainte,că-orice plăceri îmi stau sub suferință.Deci, cine-mi va sta-n suflet (doar durereaiubirii n-o pot ocoli – vrea … Citește mai mult
Prin nea, prin ceață,Cu vântu-n față,În hău de umbre,Prin neguri sumbre,Ceas de ceas! Ceas de ceas!Nici răgaz, nici popas!Chinuri mai lesneAș suferi,Decât acesteMari bucurii.Ah, o-nclinareCe inimi unește,Ce turburareNu zămisleşte!Cum să mă rup?Spre codru s-apuc?Totu-n zadar!Vieții altar,N-ai pace, nuDragoste, tu!
Din chinurile viide-acum să stai de-o parte,dar inima, deși mi-s anii iarbă,e surdă și e oarbă,Amor, cum bine știi,la vârstă și la moarte:ea chiar murind vrea chipul să i-l soarbăși-n dragoste să fiarbă;de-o fi să-ți rupi vreodatăși crud arc și săgeată,te rog să n-o scutești de tot ce doare,că cine nu se vindecă nu moare.