chemarea – Versuri.pro

Dimitrie Grama - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singur, aștept
noaptea
care
dezvăluie taine.
Sunt treaz
de întuneric
și lângă mine
fratele luminii
s-a culcat
pe piatra rece.
Din cer
pâlpâie timid
ochi de căprioară.
Pipăi culoarea
beznei
și te chem.
Pașii tăi
sunt lumina
care
îmi încălzește
fruntea.

Simion Felix Martian - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28).
Doar cel ce-a suferit cumplit de sete
Incendiat de-un soare arzător,
Sedus de al mirajelor balete,
Ştie să preţuiască un izvor.
Nu ştie cum să dea valoare pâinii
Decât acel de foame chinuit,
Ce-n glasul stins şi-n tremuratul mâinii
Îşi spune abandonul, biruit.
Cei epuizaţi total, cei storşi de vlagă,
Cu trupu-ntreg de trudă istovit,
Sunt cei ce ar putea să înţeleagă
De ce odihna este de dorit.
Acestea toate nu îţi sunt străine,
Dar când în disperare te scufunzi
Se-aude-un glas, chemând: „Veniţi la Mine!”
Cum ai putea, atunci, să nu-i răspunzi?.
Flămânzi şi însetaţi, lipsiţi de tihnă,
Extenuaţi de chin îngrozitor,
Veniţi la Cel care ne dă odihnă,
La Cel ce e şi Pâine, şi Izvor.
Îţi mulţumim, Isuse, de chemare
Şi că ne-ai învăţat să-Ţi dăm răspuns,
Îţi mulţumim că-n orice-mprejurare
Ne eşti în toate totul şi-ndeajuns.

Daniel Branzai - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chemarea.
Răsună clopotul țării-n dungă.
E zi de bocet și de plâns amar,
Stau munții muți și cerul stă să plângă.
Hristos, divinul, moare pe Calvar.
Mulțimea stă-mpietrită la o parte,
Pământul se cutremură uimit,
Dintre tâlhari, Isus își înalță glasul
Strigând spre boltă: „Iată! S-a sfârșit!”.
E-o proclamare-n glasul care strigă.
E-o anunțare-a unei biruinți,
E glasul Celui care stă să-nvingă,
Făuritor de cale pentru sfinți.
Sfârșitu-s-a de-acum domnia morții,
Sfârșită-i tirania lui Satan,
În lemnul Crucii e zăvorul porții
Prin care El ne cheamă-n alt liman.
În zi de jale, ceas de biruință!
Călcând pe moarte, El împarte har.
Tu azi primește, frate de credință
Și-ntrând prin Cruce, sari peste hotar!

Rumi - Urmând Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În sfârșit ai sfărâmat strânsoarea și ai plecat către lumea nevăzută.
Mă întreb, mă întreb… pe ce cale ai plecat în lume?
Ai bătut cu putere din pene și aripi și ți-ai sfărâmat colivia;
Te-ai înălțat în aer și ai plecat către lumea spirituală.
Ai fost un șoim deosebit ținut în captivitate de un om bătrân;
Ai auzit chemarea sunetului de tobă a șoimilor și ai plecat nicăieri.
Ești o privighetoare îmbătată (de extaz) printre bufnițe;
Parfumul grădinii de trandafiri a ajuns la tine, și ai pornit în căutarea ei.
Ai suferit îndelung aici datorită nefericirii;
În final ai plecat către reședința eternă.
Ai mers drept precum o săgeată către ținta beatitudinii;
Ai plecat către acea țintă despărțindu-te de acest arc.
Această lume, precum un jefuitor de morminte, ți-a dat chei false;
Tu nu ai luat însă niciuna dintre aceste chei și ai plecat
Către acel loc unde cheile nu mai sunt necesare.
Deoarece ai devenit Soarele, ce ai de-a face cu coroana?
Deoarece te-ai depărtat de mijloc, de ce cauți o centură (curea)?
Am auzit povestindu-se despre a-ți aținti privirea asupra sufletului
Atunci când ochii sunt pe punctul de a se închide;
De ce privești fix către suflet,
Atunci când ai descoperit sufletul sufletului?
O, inimă, ce pasăre rară ești tu,
Încât în vânătoarea pentru Cel mereu recunoscător
Ai plecat către lance cu cele două aripi (larg deschise)
Precum două paveze.
Trandafirul se refugiază în fața toamnei; ah, ce trandafir puternic ești
Atunci când te înfiori continuând să mergi în bătaia vântului de toamnă.
Precum ploaia ce cade din cer pe acoperișul acestei lumi pământești,
Alegi în orice direcție despărțindu-te de șuvoi.
Fii tăcut, nu suferi de angoasa de a vorbi; păstrează tăcerea,
Deoarece ai dispărut în adăpostul unui Prieten atât de iubitor.

George Lesnea - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă cheamă, mă cheamă
Prin lungi adieri,
Un glas de aramă
Spre zarea de ieri.

Tăcerea pe geamuri
În piept mi-a pătruns,
Iar luna-ntre ramuri
De tei s-a ascuns.

Sunt toate departe.
Te vezi călător
Ca-n toamne deșarte
Un ultim cocor.

Trec doruri prin grâne,
Ți-s anii bătrâni.
Încet te mângâie
O rază de mâini.

Cu bine, avânturi.
Eu singur rămas,
Sub ploi și sub vânturi
Fac jalnic popas.

Pierdută-i văpaia
Seninului gând.
Aud cucuvaia
În suflet cântând.

Văd numai morminte
De-aici până hăt.
Nimic înainte,
Nimic îndărăt.

Păduri de-ntristare
Cărarea ne-o țes,
Cu foșnete-amare
În cale ne ies.

Amurgul începe.
Cu frunze mă-ntomn,
Pe veștede stepe
Mă-apropii de somn.

Nimic nu tresaltă,
Doar ghimpii de frig
În muceda baltă
A vieții se-nfig.

Nădejdea mea-i parcă
În plopul stingher,
Zădarnic încearcă
S-ajungă la cer.

Când norii detună
Destinul oricui,
Culege furtună
În crengile lui.

Dar nu-i nici hodină
Și niciun popas.
Cu pași de rugină
În hăuri mă las.

Cu praful de-un deget
Pe vechiul senin,
Merg fără de preget,
Merg fără destin.

Pustiul mă-ndreaptă.
Cobor, mă ridic,
Nimic nu mă-așteaptă,
Nu caut nimic.

Prin nemărginire,
Alături de orbi,
Pășesc în neștire
Sub viscol de corbi.

Proconsul - O Chemare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mai pot să stau și nici nu mai vreau
Să privesc în gol de sus,
Să mă pierd în vânt, în necunoscut,
Gândul să-l ascund din nou,
Am lăsat cândva mult în urma mea,
Tot ce n-am știut și-acum,
Cât de mult aș vrea să-mi schimb inima
Și să caut vocea ta.
Aud o chemare, văd raza de soare
Într-o zi senină plină de lumină.
Mistuit de dor, eu trimit când mor
Gândul călător spre cer,
Caut liniștea, caut pacea ta,
Vreau lumină în viața mea.
Aud o chemare, văd raza de soare
Într-o zi senină plină de lumină,
Se varsă din stele, prin visele mele,
Și-mi dă strălucire, destin și iubire.
În fiecare zi te voi aștepta să vii.
Aud o chemare, văd raza de soare
Într-o zi senină plină de lumină,
Se varsă din stele, prin visele mele,
Și-mi dă strălucire, destin și iubire.
Aud o chemare.

Octavian Goga - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sub zidul alb al mânăstirii
Unde-ai închis un scump noroc,
Cu slovele muiate-n foc
Ți-ai scris chemările iubirii.
Eu le citesc și dintre șire
Ți-aud chemările de dor
Ca fulgere ce cad din zbor
Spre turnul vechi de mânăstire.

Ion Pillat - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stă casa bătrânească sădită printre nuci,
În vârf de deal. E toamnă. Pe gardul de uluci,
Atârnă în ciorchine, grei, strugurii şi-n vie
Poteca înserării te-mbie – şi te duci.

Nicolae Corlat - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iată, acum când te strig
Groaza zămislește vâltori amețitoare
Din care te trag afară,
Te așez sub razele abia mijite
Ale lunii.
Am ucis o pasăre
Ochiul tău, sub pământul reavăn,
Așteaptă florile primăverii
Să răsară din privirea aceea
Pierdută în înalturi
Chiar acum, când te strig
Liniștea așază între noi grea ceață de cuvinte

Nicola - De Mă Vei Chema

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
Aș vrea să fiu, de când mă știu,
Vântul ca de după ploi, să-ți mângâi umerii goi
Și să mă cert cu noaptea să mă lase să te văd
Oriunde ai fi, cheamă-mă și voi veni.
De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
Aș vrea să vii într-o bună zi și n-am să te mai las să pleci nicăieri
Am să te-ajut să-ți amintești că încă mă iubești
Oriunde-ai fi, cheamă-mă și voi veni.
De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
Diminețile te cheamă pentru mine, în lumea mea
Am să te ajut să-ți amintești, într-o zi
Cât îmi place când în ploaie îmi zâmbești
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit.
De mă vei chema într-o zi,
Să-ți mângâi chipul răvășit,
Dacă îmi vei cere să rămân, te voi face fericit
De mă vei chema într-o zi, te voi face fericit.