https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/magda-isanos-plina-de-bucurie-m-am-desteptat https://versuri.pro/magda-isanos-plina-de-bucurie-m-am-desteptat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68614 →]]> Plină de bucurie m-am deșteptat:
Mai am o zi.
Am scris poemele mele de lângă moarte,
Răcoarea tărâmului necunoscut mă bătea în față,
Eu socoteam: mai am o dimineață,
Și scriam mai departe.
Oamenii se ucideau între ei,
Uitând frumusețea dintâi
A lumii, și legea iubirii,
Prea simplă, o știau trandafirii
Și câinii mereu credincioși.
Mă bate în față răcoarea morții,
S-au fost deschis canaturile porții,
Vad întunericul.
Vaslește, vaslește puternicul
Charon, aud lopățile.
În urma mea rămân diminețile.

]]> https://versuri.pro/magda-isanos-plina-de-bucurie-m-am-desteptat/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon https://versuri.pro/ion-caraion-charon#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29507 →]]> Erau scame, o ceață
era-n fața ochilor azi-dimineață
Mein Gott! Meine Frau!
ca pe-un scripete
suiau coborau
mutele sumbre
torențialele țipete.
Totdeauna au venit la mine arătări, umbre
de oameni care fuseseră și nu mai erau

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vii https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29634 →]]> Ploaia face loc din timp în timp
culorilor.
zboară scurt păsările trebuinței.
dar ținutul e orb…

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vii/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vi https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29654 →]]> Poate arborii și păsările,
poate lucrurile,
noi nu suntem liberi.
Poate arborii și păsările,
ca pe-un scaun în alt scaun
mi-așez înlăuntrul oaselor
trupul ca-ntr-o valiză,
înlăuntrul trupului –
urme întrebuințare n-au.
E carnetul fără nicio pagină
al amneziei care începe.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-vi/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ix https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ix#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29692 →]]> Vântul se strecoară printre case șerpește
mușcă sau are clește
cu care strânge, farmă și strâmbă
drumuri, munți, metereze
ca o duminică amânată, ca o sâmbătă
în care vin să te-aresteze.
Împrăștie ici-acolo dar treze,
ultimele zdrențe de curcubeu –
ultimul bufon care a avut cuvântul.
Aș vrea să pot să nu mai fiu eu.
Se strecoară prin oase vântul.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ix/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ii https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29723 →]]> Există un drum la jumătatea
umbrei și-a luminii
în care singurătatea
își dă întâlnire cu linii
soli ai nedumeririlor Focul,
Pământul, Apa și Aerul
de-a valma acolo își scutură vaierul
și-așază imperii.
Există un drum la mijlocul
tăcerii.
El n-are de-a face cu moartea și viața.
Mă despart acum de trupul meu
N-am fost și nu eram. O pulbere
se scutură deasupra apelor
Pe toate lucrurile
a rămas pata greșelii de a fi.
Viața nu s-a uitat niciodată în ochii noștri.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-ii/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-amfora-si-calul https://versuri.pro/ion-caraion-charon-amfora-si-calul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29817 →]]> Te zbați în sângele meu ca vidra în vârșă.
Minciogu-n heleșteul tăcerii lungi îl vâr.
Șătrarii-au scos din ape o amforă și-un cal.
Ca pe o iapă-a sa, calu-o nechează acum
păscând-o sfielnic de la umeri către oval,
de la toarte în jos și-n sus. E un drum
știut pe de rost, uitat prin târziii
(Tot pe unde intră ies copiii)
faguri ai stelelor care picură-n lac
și care dau viață grădinii. Ți-aud sufletul tot.
Ai început să faci lucruri care-mi plac.
Ai început să umbli-ntr-un cot,
într-o gleznă de iepure șchiop, într-un sân.
Vidra se zbate-n sângele calului din ce în ce mai bătrân.
Amândoi par două amfore topite
și amestecate, pe fundul apelor, cu soarele
tulbure, dar fără copite.
El o doboară sau ea îl înghite?
O! rarele, rarele, rarele
noastre agape și prozodia șchioapă a umbrei ca un clește,
pe după gâtul verii ce scapără năucă…
Șătrarii-adulmecă largul, iar apa clipocește
la mal. Se mușcă noaptea prin iarbă (și-și usucă
una alteia, rănile) cu-o jivină ciudată.
E ploaia care-ncepe sau vântul care-a stat?
Pe umerii tăcerii, aceeași veche pată.
Ca dintr-un ciur se-aude ceva din leat în leat:
un plâns, o remușcare, un semn care petrece
închipuirea. Beciuri cu piatra umed rece –
și parcă-n timp ce însăși sub veșnice cătușe
și parcă-n față spațiul movilelor ce fură
trimit pe scenă spectrul uitării-învârtecușe.
Uităm. Se-adună-n valea din ce în ce mai sură
zăpada peste pleoape, omătul peste gură
și nu se mai aude nimic. Uităm… Luntrașul
mahmur și mitologic – de-atâtea ori, o mască –
a putrezit în smârcuri sau o să putrezească
la marginile lumii. Pe o plută cât fărașul.
Deprins a trece Styxul (departe numai șoapte…)
s-a-mpotmolit în trestii gânditoare.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-amfora-si-calul/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-iv https://versuri.pro/ion-caraion-charon-iv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29864 →]]> Munții defilând prin naufragii.
Fericiți cei
care pot fi îmblânziți cu cărți.
Aici printre păsări împăiate
dumnezeu n-are martori.
Timpu-i nimănui
toți abandonau
am vrut s-ajung în finală
dar m-am împiedicat
în proprii mei nervi
ca-ntr-o pânză de păianjen
și-am căzut.
Am căzut
într-un timp
fără timp.
Nu erau mai buni cei care-au câștigat

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-iv/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xii https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29874 →]]> Umbă prin pod îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile.
Ca-n cântecul înecului
Fachirii înțeapă cu simboluri păpușile.
Sânge și ceară se-ncheagă pe sfeșnic.
Litere… litere… nuanțe ale eșecului,
grădini altădată grele de rod.
Câte culori acum șterse și mute,
câte sute –
voi obrajii apei! Tu exod
veșnic.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xii/feed 0 https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xiii https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xiii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29920 →]]> N-am grădină, însă am râme și plină
mi-i neliniștea cu bile de cucută,
struțul e clopot și dimineața o să pută,
cad frunze la dumneavoastră pe planeta Rugină,
de lux ore care se aruncă-n latrină,
din mie în mie, din sută în sută,
ca niște coji de lămâie, ca niște îngeri de făină.
Vreți să vă dau râme de la mine din grădină?
Târâș, ca dezertorii, julindu-se la frunte,
de două zile luna se cațără pe munte.
Spre umerii de gheață ai Alpilor, cu pliscul
de trăsnet vulturi hulpavi sparg casele și discul
și platoșa acestui zurliu de cascador.
Sau carnea lui nu-i carne, sau rănile nu-l dor,
că urcă mai departe… Când o s-ajungă-n vârf,
va să-și decearnă Pluto argintul unui stârv.
Din fundul mării temple excentric taciturne
înfășoară abisul ca brâul unei urne.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-charon-xiii/feed 0