Cesar Vallejo – Mai

Domesticul fum, în zori, își descântăpe miriști mirosu’;băcița găteje adună și cântă,strigând aleluia!Roșiatic și roșu.Abur de cuhnă, dejun pregătitde fluturi în astă-auroră vitează.Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,o bea și, deja, l-amețește dulceața;Lunaticul puști tânjind dimineațape-un colț de crepuscul visează.Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!Să fluturi cu fumul … Citește mai mult

Alberto Blanco – Însuflețire

lui César Vallejo.La capătâiul mesei rotundeși-a literaturii murinde, veni un criticși-i spuse: „Atât de mult te iubesc, nu muri!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.Se-apropiară doi profesori de ea și-i repetară:„Nu ne lăsa, Valoare! Revino la viață!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.O vizitară douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de miide … Citește mai mult