cerbul – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Regele Cerb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrân, în pădurea străbună,
alături de marele fag,
asculţi ridicându-se, vag,
al lupilor urlet, spre lună.
E-un urlet lugubru, de jale,
al haitei ce, toată, s-a strâns
în corul ce-mprăştie plâns
pe note de frici ancestrale.
Credeau că te-au prins în capcană,
că poţi fi răpus, în sfârşit,
dar unii de-ai lor s-au grăbit
stricând rânduiala din goană.
Sperau să te-ntreacă în forţă
ei, tinerii plini de avânt,
puternici, cu nările-n vânt,
şi ochii în flăcări de torţă.
Au fost seceraţi, iar pământul
a supt, însetat şi hulpav,
din sângele celui mai brav,
fiindu-i, de-a pururi, mormântul.
Eşti cel ce-n coroană işi pune
vechimea în Munţii Carpaţi,
eşti cerbul temut de confraţi,
tu, rege-al pădurii străbune.

Lucian Blaga - Cerbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De săptămâni un roșu cerb prigoana
și-o-nțețește. Ciuta-i printre ruguri
de corni, zdrobește în copite struguri
și piere în făget. S-aude goana.
Prin brume, cerbul, de imbold și visuri
c-un răget cearcă să se mântuie.
Dar ciuta dispărută-l bântuie.
Sublimul foc îl mână spre abisuri.
De sete ars, cum tremură în totul
ajuns la iezer – cerbul! Dar abia
atinge apa mulcomă cu botul.
Din luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind, cu grijă-alege, parc-ar vrea
să bea ușor, din apă, numai cerul.

Kabir - Oh, Cerbule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oh, cerbule, paște cu grijă și înțelepciune,
Paște în Prima Pădure, paște în a Doua Pădure,
Dar nu pune copita în a Treia Pădure.
A Treia Pădure are Cinci Vânători
Nu-i lăsa să te zărească!
Cinci cerbi și douăzeci și cinci de cerboaice
Și dintre toți nici unul ager și dibaci.
Omorându-te, îți vor vinde carnea,
Pielea-ți va fi folosită drept acoperământ.
Spune Kabir: Ascultă, sârguitorule ucenic!
Oferă-ți Mintea la picioarele Învățătorului.

Bucium - Colindul Cerbului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tună cerbu-n mandru-n codru
Nime-n lume nu-l vedeare
Așa bine că-mi intrare
Numa’ Patru arcaș mare
Pe cerb el ca mi-l vedeare.
Patru dete-a săgeata
Cerbul către el grăia:
– Petre, nu mă săgeta
Că eu sunt închipuire
Eu nu sunt ce par a fire
Io-s Ioan, Sfântul Ioan
Io-s Ioan cel Năzdrăvan
Pe pământ am venit eu
Să scap oamenii de rău.