ceara – Versuri.pro

Daniela Cojocaru - Ploaie Caldă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-ai aruncat zâmbetu-n nori
Tu, ploaie caldă!
Mi te-ai promis și-ai uitat să cobori
Tu, ploaie caldă! Ploaie caldă!

Cu dinți de fier m-ai sfâșiat
Tu, ploaie caldă!
Și acum cui m-ai lăsat
Tu, ploaie caldă? Ploaie caldă!

Mi-ai spus:
Stai drept
Să ard corect din tine ceara pe care o vreau
Într-o formă urmărită de mii de singurătăți.
Adună-te în fața mea și nu risipi nicio bucată din tine.
Da-mi toată ceara ta și voi face minuni!

Mi-ai aruncat zâmbetu-n nori
Tu, ploaie caldă!
Mi te-ai promis și-ai uitat să cobori
Tu, ploaie caldă! Ploaie caldă!

Nu risipi nicio bucată din tine!
Da-mi toată ceara ta!

Idi - O Flacără Din Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Erai grăbită și te-ai stins,
Prea repede și nu te-am prins,
Ai fost un licurici din ceară,
Ce n-a trăit decât o seară.
Unde ești să îmi desenezi,
Pe umbre zâmbete și să dansezi,
Ca flacăra în calea unei șoapte
Rostită doar pe jumătate.
Am aprins o altă flăcare și sper,
Ca va ajunge și la tine-n cer,
Poate îți e rece câteodată,
Nu știu, n-am fost acolo niciodată.

Radu Cârneci - Aproape Elegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,
ca o putere ce vine şi pleacă,
şi va fi o linişte ce doare,
o durere care se-neacă.

Apoi soarele va fi tot mai frumos
şi-i va grăbi pe toţi spre seară,
ademenindu-i cu armonia de jos,
unde se roagă o făclie de ceară.

Numai eu voi rămâne-n lumină
cu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –
şi-mi va curge din tâmple răşină:
două pâraie fierbinţi.

Marin Sorescu - Prin Ceara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin ceara vieții mele-n sus arzătoare
Tu treci ca bumbacul alb prin lumânare.
O, tu ești ghemul meu frumos de fitil,
Ce leagă explozia de jocul de copil,
Ce leagă explozia de fiece cută
De pe fruntea plină ochi de cucută –
Și când cucuta se prelinge în gură
Se-aude-n ceruri o bubuitură.
Vol. „Fântâni în mare”

Costel Zăgan - Arta Căptușește Viața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lumânare-s fără rost.
Întunericul-i prea mare.
Ard și-n zilele de post.
Și în nopți fără hotare.
Întunericul-i prea mare.
Îs făcut parcă din ceară.
Și ghiont și dezmierdare.
Gingașă lumea să doară.
Îs făcut oare din ceară.
Ard și-n zilele de post.
Într-un colț sfrijit de țară.
Lumânare-s fără rost.
Întunericul-i prea mare.
Artă fără buzunare.
Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II

Colinde - Rătăceam Printr-o Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rătăceam printr-o grădină
Albina strângea din flori,
Ceară pentru sărbători.
Din ceară se făceau faclii,
Să le dea Sfintei Marii.
Făcliile s-aprindeau,
Îngerii în Rai râdeau.
Făcliile se stingeau,
Îngerii în Rai plângeau.

Constanţa Buzea - Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Treaptă de ceară
cruce-ntre cer și pământ
timp astupat într-un cui.

Clipe de purpură varsă
sufletul tău nisipos
roiuri de fân între noi.

Drum stâlp de fum
stranie muzică-n zale
vistierie de greieri.

Racla de zimți
de rănire
copil.

Dă-mi ochi de somn
poartă-mă-n gând
stinge-mă.

Pe tine prin tine te cer
întoarsă în divinitate
facă-se voia mea.

Constanţa Buzea - Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-aș fi lăsată să mă molipsesc
De-o zi bolnavă, de un poem al tău!
Toamna contemplă gândul meu lumesc
Plin de otravă și de rău.
De ce-l mai sun! El tot n-o să ne doară.
Răbdarea-i ca o rană care-așteaptă.
Cuvântul bun și mirosind a ceară
Se va-nchega arzându-ți mâna dreaptă.
Mai alb decât paloarea care trece
Și amintirile-ntre noi le strânge,
Purtăm la gât același șarpe rece
Îmbolnăvit de dor de sânge.

Gabriela Melinescu - Ritual

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lumânări cu ochi de fiară.
Hohotul de luptă stă ascuns.
Ca un fir de apă într-o stâncă, îngerul,
axă mișcătoare, lumea a străpuns.
E aproape o femeie moartă
coborâtă într-un iad marin
care s-a turnat în viață
printr-un subțiat de sticlă spin.
Umblă și acum, desculță bate apa,
duhuri trupuri fac din alba ceară
și le-aruncă-n apa care se revarsă
peste marginile vieții în afară.

Ilarie Voronca - În Oglinzi Plantele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acum figurile de ceară se trezesc în vitrine,
schimbă între ele tristețea tot atât de roză ca rinichii,
pieptănătura lor foarte îngrijită și costumele pun în gând o rugină,
care adoarme glasul pe buzele lor ca o luntre de pescar în ostrov.
Ierburi degetele tulbură liniștea,
îmi place umilința lor ca o colecție de surâsuri,
și amurgul le pune pe umeri blănuri toamne,
frigul cade ca o hârtie pe privirea de porțelan,
simți mișcarea lor nevăzută ca în ceasornic secundele,
aplecarea trupului spre apa ferestrelor ca sălcii,
și vorbesc fără gesturi, fără șoapte, ca oglinzile.