ce a mai ramas – Versuri.pro

Sorinel Copilul De Aur - Două Inimi Rănite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. Ce-a mai rămas, două inimi rănite
Ce-a mai rămas o lacrimă
Ce-a mai rămas din iubirea noastră
A mai rămas o lacrimă
2. Mă uit la ceas mereu
Dar timpul trece greu
Și cred că nu mai vii
De ce nu vii
Ce fericiți eram
De mână ne țineam
Ce mult ne mai iubeam
Și dacă te-aș ierta
Ți-aș da viața mea, ți-aș da inima
La tot ce am pe lume aș renunța
Refren: Ce-a mai rămas
Două inimi rănite
Ce-a mai rămas
O lacrimă
Ce-a mai rămas din iubirea noastră
A mai rămas o lacrimă (bis)
3. A mai trecut o zi și tu nu vrei să știi
Cât de mult m-am schimbat
De dragul tău
A mai trecut o zi și tu nu vrei să vii
Cu tine să mă împac
Și dacă te-aș ierta
Ți-aș da viața mea, ți-aș da inima
La tot ce am pe lume aș renunța
Refren: Ce-a mai rămas
Două inimi rănite
Ce-a mai rămas
O lacrimă
Ce-a mai rămas din iubirea noastră
A mai rămas o lacrimă (bis)

Kazi Ploae - Ce A Mai Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Spune-mi, în loc de suflet, ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu:
Oare-o să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?
Prima dată te împiedici,
Ești: „what the f***, nu credeam să fie așa?!”,
A doua oară negi și ești Hegel
Și n-o să mai spui că te poți schimba.
Eu sunt ca Alexandru (a?!), ăla Mare,
Practic Kamasutra-n grote sacre,
Eu nu fac stereotipuri, fac stereotripuri,
Eu nu fac mituri, nu, eu fac beaturi.
Oamenii mici adoră măsurători,
Ai grijă cu ce tip de dobitoci te înconjori,
Și mie-mi plăcea să profit de oameni,
Dar acum ai vârsta, deci du-te-n p**a mea de fraier.
Cu bucățele mici se prind pești mari,
Dar noi nu suntem proxeneți și nici pescari,
Toți copiii ăștia întrebând „ce-a vrut să zică?”,
Mintea lor e ca pupilele de pisică.
Deschide ochii,
Dispar decât când te-apropii,
Când cânt încânt cântăreți de rap, e treaba mea.
Ai un fir epic prea mecanic,
Prins în trafic, privesc praful dintr-o mie de covoare.
Știi că MC-s mă detestă, da’-s insecte,
Sunteți plini de voi ca o colivie fără păsări.
Închid ochii, până nu mai văd blocuri,
Sunt la bunici, respir pe Pământ, în alte locuri.
Viața-i o glumă seacă, asta e grav,
Și să scapi e și mai greu decât un elefant african,
Și-ți spun io, bani nu vor fi mulți,
Tatăl tău avea dreptate, da’ n-ai vrut să-asculți.
Suspans sceptic, sarcasm ieftin,
Și mă surprind timpuri noi tușind fum, fără antiseptic,
În suflet un blestem termic,
Și-ncep să refulez puternic, sperând c-o să termin,
Da’ rămân rece.
Spune-mi, în loc de suflet, ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu:
Oare-o să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Kazi Ploae - Ce A Mai Rămas?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Spune-mi în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?.

STROFA I:
Prima dată, te împiedici,
Ești: „What the f***, nu credeam să fie așa”
A doua oară, negi și ești Hegel,
Și n-o să mai spui că te poți schimba,
Eu sunt ca Alexandru, ăla Mare,
Practic kamasutra-n grote sacre,
Eu nu fac stereotipuri, fac stereotripuri,
Eu nu fac hituri, nu, eu fac beaturi,
Oamenii mici adoră măsurători,
Ai grijă cu ce tip de dobitoci te înconjori,
Și mie-mi plăcea să profit de oameni
Dar acum ai o vârstă, deci du-te-n p***a mea de fraier,
Cu bucățele mici se prind pești mari
Dar noi nu suntem proxeneți și nici pescari,
Toți copii ăștia întrebând: „Ce-a vrut să zică? „
Mintea lor e ca pupilele de pisică.
Deschide ochii, dispar de când când te apropii,
Când cânt încânt cântăreți de rap, e treaba mea,
Ai un fir epic prea mecanic,
Prins în trafic privesc praful dintr-o mie de covoare,
Știi ca MC’s mă detestă, da-s insecte,
Sunteți plini de voi ca o colivie fără păsări,
Închid ochii până nu mai văd blocuri,
Sunt la bunici, respir pe pământ în alte locuri,
Viața e-o glumă seacă, asta e grav,
Și să scapi e și mai greu decăt un elefant african,
Și-ți spun eu, bani nu vor fi mulți,
Tatăl tău avea dreptate da’ n-ai vrut s-asculți,
Suspans sceptic, sarcasm ieftin,
Și mă surprind timpuri noi tușind fum fără antiseptic,
În suflet e-un blestem termic, și-ncep să refulez puternic
Sperând c-o să termin dar rămân rece.

REFREN:
Spune-mi în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?.
Over and out,
Cristescu Naum.

Veritasaga - Ce a Mai Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spune-mi, ce-a mai rămas în loc de suflet și cu ce preț?
Am pornit la drum pur precum lumina,
un copil cu scântei în ochi care nu știa ce-nseamnă vina,
căutând iubirea și stima
și cum nu știam să lovesc, viața m-a lovit prima
și am aflat că nu e prea rău să nu fii om,
să fii prea om e crimă
și uite-așa a picurat un pic de negru în esența mea,
pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea
și-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfânt în lume”
ne pierdem printre ace, fumuri și glume
făcute pe seama celor slabi
ne naștem sănătoși și-ncercând să ne vindecăm devenim bolnavi
vezi tu, viața e o stradă, slab luminată
plină de gropi, plină de blocuri, gata să cadă
ghici peste cine
plină de focuri gata să ardă pe oricine
plină de ochi gata să vadă orice slăbiciune
plină de proști ce încă așteaptă răspunsul la o rugăciune
cât despre mine, nimic din tot ce mișcă nu mă mai mișcă
doar ura mă pișcă din când în când făcându-mă să strig ura
și azi o să mă vând, în rest același praf doar în alt vânt
și nici eu nu mai sunt același
și nici nu mai știu cine sunt.

Refren:
Spune-mi, în loc de suflet ce până acum
am încercat să mă schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum și vreau să știu,
oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Am apărut în mod accidental
într-o noapte geroasă, într-un spital
predestinat a fi un alt oricare, un altul care,
nu trăiește de fapt, ci doar i se pare și doare
Am crescut într-o sărăcie lucie
văzând viața ca ceea ce ar putea fi
văzându-i p-alții trăind în fiecare zi fără a se gândi
la ceea ce urmează
iar când totul era rău mi-am spus „visează!”
mi-am păstrat imaginația trează
acum asta mă enervează doar știu că arăt fericit dar doar par
aș vrea să dispar
în minte-mi apar momentele când
simțindu-mă singur pe pământ
am hotărât un suflet să-mi vând
crezând că am altul
și astfel mi-am frânt universul
și mi-a rămas doar pixul, coala și versul
m-am compromis destul pentru plăceri de nimic
pentru hârtii într-un plic ce mi-ar aduce un pic
de fericire, dar mi-a adus doar albe fire
și amăgire și de iubire sunt sătul ca de orice amintire
că sunt doar gol în interior
stând la un pol inferior
celui normal și ce-a rămas în loc de suflet
doar un destin fatal
și o umbră ce vine și trece și umblă
simțind totul rece cu gândul doar
și totuși mă doare
acum sunt toate neclare
orice fostă problemă minoră
acum e mare, ba e imensă de fapt
și cu ce preț nu știu, dar știu că sunt apt
să judec totul obiectiv
deși gândesc negativ pe un fond clar pozitiv.

Refren:
Spune-mi, în loc de suflet ce până acum
am încercat să mă schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum și vreau să știu,
oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Virus feat Doddy - Ce-a Mai Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am zis că ești conștientă că-mi dedic timpul ție
Ce pot să fac cu tine face unu’ la o mie
Cât timp petrec cu tine parcă nimeni nu mă știe
Că de când te-am cunoscut tu pari să-mi fii stăpână mie
(Iar eu) Se pare că sunt sclav
Muncesc până transpir apoi mă spal și muncesc iar
Uneori cred că e în zadar
C-ar trebui să mă car, în morții mei să dispar
Ar trebui să-mi văd de viață
Că tu n-ai ce să-mi oferi mai mult decât simplă speranță
Tu nu plătești facturi, tu n-o să-mi cumperi casă
O să-mi bagi zilele-n sac și le lași acolo să piară.
Știu că nu ți-am fost fidel
Trebuia să mă împart între tine și cartier
Între tine și prieteni, între tine și fel de fel
De femei care treceau prin viața mea ca printr-un tren.
(Acum spune)
Ce-a mai rămas acum
La sfârșit de drum
Nimic. E numai scrum.
De-acum vom încerca
Să-mi văd de viața mea
Dar fără tine-n ea.
Sunt sigur că nimeni n-o să mai fie
Asa cum am fost eu, exact cum îți plăcea ție
Ai spus că e pe bune și eu chiar te-am crezut
Am vrut să fie ceva strâns, nu am vrut doar să te..
Treaba e pe bune, eu chiar nu am chef de glume
Că eu mă iau de tine și tu te iei după lume
Zii Yeah. Și mi se pare ciudat
Că te simțeam aproape doar când stăteam în pat
Dar tu n-ai ce să-mi oferi și nu c-ai fi săracă
Da nu mi-ai oferi nici un pahar cu apă
Ți-aș da tot, tot ce am mai drag pe lume
Absolut tot, aș da cele mai mari sume.
Și știu că nu ți-am fost fidel
Trebuia să mă împart între tine și cartier
Între tine și prieteni, între tine și fel de fel
De femei care treceau prin viața mea ca printr-un tren.
(Acum spune)
Ce-a mai rămas acum
La sfârșit de drum
Nimic. E numai scrum.
De-acum vom încerca
Să-mi văd de viața mea
Dar fără tine-n ea

Veritasaga - Ce-a Mai Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spune-mi ce-a mai rămas în loc de suflet și cu ce preț
Aha, yo.
Am pornit la drum, pur precum lumina,
Un copil cu scântei în ochi, care nu știa ce-nseamnă vina,
Căutând iubirea și stima, și cum nu știam să lovesc,
Viața m-a lovit prima și am aflat că,
Nu e prea rău să fii om, să fii prea om e crimă.
Și uite așa a picurat un pic de negru în esența mea,
Pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea,
Și atunci mi-a spus: „Nu mai e loc, teribil sunt în lume,
Ne pierdem printre ace, fumuri și glume,
Făcute pe seama celor slabi,
Ne naștem sănătoși,
Și încercând să ne vindecăm, devenim bolnavi.”
Vezi tu, viața-i o stradă, slab luminată, plină de gropi, plină de blocuri,
Gata să cadă, și peste cine,
Plină de focuri, gata să ardă pe oricine,
Plină de ochi, gata să vadă orice slăbiciune,
Plină de proști ce încă așteaptă răspunsul la o rugăciune,
Cât despre mine, nimic din tot ce mișcă, nu mă mai mișcă,
Doar ura mă pișcă, din când în când,
Făcându-mă să strig, ură și-azi o să mă-nfund în rest,
Același praf doar în alt vânt, și nici eu nu mai sunt același,
Și nici nu mai știu cine sunt.

REFREN: (X2)
Spune-mi imnul de suflet, ce până acum
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu
Oare am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu??

Am apărut în mod accidental,
Într-o noapte geroasă, într-un spital,
Predestinat a fi un actor care, un actor care,
Nu trăiește de fapt și ci doar îi pare,
Și doare,
Am crescut într-o sărăcie lucie,
Pus în viață ca ceea ce ar putea fi,
Văzându-i pe alții trăind fiecare zi,
Fără a se gândi la ceea ce urmează,
Iar când totul era roz,
Am spus visează,
Mi-am păstrat imaginația trează,
Acum asta mă enervează,
Doare, știu că arăt fericit, dar doar par,
Aș vrea să dispar.
În minte-mi apar argumentele când
Simțindu-mă singur pe pământ
Am hotărât un suflet să vând
Crezând că am altul
Și astfel mi-am frânt universul
Și mi-a rămas doar pixul, coala și versul
M-am compromis destul
Pentru plăceri de nimic
Pentru hârtii într-un plic
Ce mi-ar aduce un pic de fericire
Dar mi-a adus doar o privire și-o amăgire
Și de iubire sunt sătul ca orice amintire
Lăsând doar gol în interior
Stând la un pol inferior celui normal
Și ce-a rămas în loc de suflet
Doar un destin fatal
Și-o umbră ce vine și trece
Și umblă simțind o durere
Și totuși mă doare
Acum sunt toate neclare
Orice costa, problema minoră acum e mare
Ba e imensă de fapt și cu ce preț?? Nu știu
Dar știu că sunt apt să judec totul în obiectivă
Deși gândesc negativ în fum clar pozitiv.

REFREN: (X4)
Spune-mi imnul de suflet, ce până acum
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu
Oare am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu??