către lună

Johann Wolfgang Von Goethe – Către Lună

de

Soră din întâii zori,În tristețe, duioșie!Ceața-nvăluie-argintieChipul tău fermecător,Zvonul lin, sub pasul tău,Scoală-n peșteri mohorâteTriste suflete pierdute,Păsări oarbe, visul meu.Ochiul tău cercetătorDepărtările cuprinde.Lângă tine, sus, mă prinde.Împletește-mi acest dor.Să găsească-n ceasul blând,Cavalerul dus de-o vraje,Prin subțirile grilaje,Noaptea fetei, pe pământ.Se alină chinul mutÎntr-o dulce contemplare.Raza-ți strâng și îmi ascutOchiul ce pătrunde-n zare.Dezvelită-n întregime,Și mă ia acum … Citește mai mult

George Magheru – Către Lună

de

Lună!AleneTrecePe olaneMâna taDe cretăRece.TuTorciCaierul finCa o femeieCe adorăBroderiiDe aur.Leneșă,Din lânișulDe nori,Pui luciuBrumăriuPe ramuri,Ne pui în caleHamuriAurii.Când răsariVoința-abdicăȘi tu ne-aliniAnihilarea,Ne adormiDorurile vii,Ne alințiLentele insomnii,Și ne daiUn extensivVis net.Atunci,Memoria– Ca obelisculDin Luxor –UrcăÎn refluxuri,Sau cuprinde– Ca într-o oglindă –Povestea Lumii,Când pe NilColindă.Știm tot ce știuEvii,Tot ce-a ieșitDin sevaEvii,Și, ca IndulCe se-ntindePe deșerturi,Mintea cuprindeTot pământul:Răsari, Lună!