catacombe – Versuri.pro

Cosmin - Catacombe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Necunoscutul mă atacă prin cultură,
scutul-n sculptură mă apără de natură,
tehnologic avansată-n ură,
am inclinație spre divin, devin timp, timp declin,
se umple sânge intoxicat de bacterii și viruși în cupa de vin,
metafizic, adică abstract, contract între planete,
Terra eliberată-n vid printre stele, galaxii și comete,
proporții în porții, sorțile morții, întunericul nopții,
elemente asortate pe o linie magnetică, gol în spatele porții,
materia și antimateria, o enigmă neînțeleasă,
oricine devine segment printre ele în a 2-a fază,
oricine e conceptul între două realități,
fizic și virtual împart universul în ambele părți,
orice legământ al compoziției spirituale pe aceste câmpuri cresc petale,
formează identități prea opuse, supuse la niște reduse rezultate expuse și nespuse,
propuse ca o carte de matematică.

Raku - Catacombe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trăiesc într-un bizar bazar ce-și erodează baza.
Un hazard în care se ard chiar dacă-i pârjolește raza
Și abia în vrie primitivul știe că pământul îi gazda,
Odrasla bombardându-și brazda pentru o cauză razna.
Uite stelele prin sfere în era serei tale Terra
Puterea-ți fiind un fir de praf pe care-l pierde-n zbor mierla
Contemplând lucerna, seara când aprinzi lanterna
Vezi animalele cum se-nchină pregătindu-și perna.

Kazi Ploae și Specii feat Raku Si Brugner - Catacombe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[KAZI PLOAE]
Singur pe malul Senei
Văd piloni ancorați fix în rachete anti-rachetă
Când totul s-a scris și totul s-a spus
Când totul s-a stins și totul s-a scurs
De acolo sunt
Cu siguranță nu-i ce căutai
Dar sunt obișnuit cu ura
Fac parte din tagma Mordechai [ha]
Ai câștigat, uite-ți premiul
Curajul e un fleac, ce păcat că-ți lipsește
[REFREN]
Catacombe, prins în trecut
Sunt ca un actor prost într-un film cu buget redus
Nimic cunoscut în acest deja-vu
Cel mai mare dușman al tău poți fi tu!
[DRAGONU]
E foamea care scrie poezii negre despre stări de veghe
Care stau șamanii cu amulete
Cu ochiul 3 le vede, mintea nu le crede
Țeapa voastră 3D, ca un fel de Playback
Te lovești la airbag
Și asta faci frecvent
Prins incontinuu, ieși din capul tău, revino!
Amino-acizi tripați în ac, mino!
Îți explodează în ureche
HAI VINO!
[BRUGNER]
În oglindă, mă văd în Oz cu o grindă
Raul începe să se-ntindă
Din tindă, până departe-n zare
Și să cuprindă
Tot ce e bun și-n stare să se aprindă
Greșala nu scuză târseala și sfârșeala
Deseori precum Killah Priest am viziuni din Masalla
Am vizitat în vis sala Valhalla
Și mi-am extins orizontul spre victimele din Guatemala
Sunt uman, ca un preot Rabin sau Imam
Iubesc tot ce am și visez în bani la ce nu am
Cad în păcat fără să fac mare tam-tam
Și trec peste tot fără să consum Piracetam
[RAKU]
Trăiesc într-un bizar bazar ce-și erodează baza,
Un hazard în care se ard chiar dacă-i pârjolește raza
Și abia în vrie primitivul știe că pământu-i gazda,
Odrasla bombardându-și brazda pentru o cauză razna.
Uite stelele prin sfere în era serei tale Terra,
Puterea-ți fiind un fir de praf pe care-l pierde-n zbor mierla.
Contemplând lucerna, seara când aprinzi lanterna
Vezi animalele cum se-nchină pregătindu-și perna.
[CHIMIE]
Văd dincolo, mă duc pe șarpe
Îmi arată tinerețe fără riduri, ca de shar-pei
Râd când văd carne care cade de pe javre
Cum se duc decade legate,
Și tot ce avem e un cer mare peste Babilon
Unde stau cu Pești ascendenții-n Capricorn
Întepat de scorpion, sunt ca un piton nemuritor,
Care se-ncolăcește pe picior ușor
[REFREN x2]
Catacombe, prins în trecut
Sunt ca un actor prost într-un film cu buget redus
Nimic cunoscut în acest deja-vu
Cel mai mare dușman al tău poți fi tu!

Ion Minulescu - Da Capo Al Fine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lui N. Davidescu.
De-a lungul catacombelor săpate
În visele granitului de ieri,
Eu retrăiesc legenda anonimă
A primilor martiri autohtoni
Și-n lumea stalactitelor sonore –
Miraj subteran de palmieri –
Desăvârșesc o Biblie-adnotată
De nesfârșitul șir de Epigoni!..
Sub bolțile de trei ori milenare –
Închis ca-n propriul meu mausoleu –
Transcriu pe pergamentul veșniciei
Ecoul preistoricului Vers,
Și-n fundul catacombelor săpate
În visele proteicului Eu,
Prin glasul meu tălmăcitor de dogme
Vorbește parcă-ntregul Univers!..
Contururile șterse de-ntunerec
Redau viață vechilor Aezi,
Sub degetele lor imaginare
Re-nvie, parcă tetracordul grec,
Și-n bolțile de trei ori milenare
Se-nalță, după epoci, trei grămezi –
De piatră,
De aramă
Și de aur –
Simbolurile tragediilor umane,
Clepsidrul mut al clipelor ce trec..
Trec toți la rând..
Pe lespezile negre,
Ca-ntr-un postum cortegiu funerar,
Trec iambii
Și troheii altor vremuri –
O-ntreagă-apoteoză de fantome..
Iar aiurarea harfei rafinate
Cu fluieratul naiului barbar,
În noaptea catacombelor răsună
Ca-n nopțile venericei Sodome,
Trec toți la rând..
E-atâta majestate
Și-atâta surd tumult în mersul lor,
Și-n lumea stalactitelor sonore
E-atât decor
Și-atâta feerie,
Că iambii
Și troheii altor vremuri
Re-nvie-n subterana tragedie
Dezastrul mitologicei credințe
Și doliul semizeilor ce mor!..
Trec toți la rând..
Exodul neființei
Se pierde-n coridorul milenar,
Iar urma celor ce-au trăit prin cântec
Dispare-n calea celor care vin
Să reclădească-n noaptea milenară
Același alb, fantasmagoric far
Spre care mateloții inspirării
Se-ndreaptă și-azi pe iahtul lor divin..
……….
……….
Martiri autohtoni ai catacombei
În care eu sunt ultimul venit..
Postuma voastră apoteozare –
Că după moarte nu veți mai muri –
Mă-ndepărtează tot mai mult de dogma
Eternității voastre de granit..
Voi sunteți cei ce-ați fost,
Eu nu sunt încă
Decât preludiul celui ce voi fi!..

Un Jmk - Catacombe 1942

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi fac un duș, mă scald în sânge, joc poker cu cadavrele
Pe diavol l-am împăiat, l-am spânzurat cu coarnele
Șerpii mișună prin camere, calc pe pete și pe capete de sânge
Mă-acopăr cu plăpumi, cu-aripi moarte de înger, fără traume
Boxez cu un cadavru ce tocmai s-a spânzurat
N-am făcut pactul cu dracu’ însă vezi, l-am posedat
La 4 trebuie să ajung cât mai repede la morgă
Că azi îmi ești oaspete și trebuie să-ți gătesc o ciorbă
Vreau ca toți Zeii să-ngenuncheze-n fața mea
Și dacă nu există, am să-i creez ca s-am pe cine-ngenunchea
E atât de frig și ca să nu îngheț
Mi-am dat foc și simt încet, încet cum mă încălzesc
Și văd în jurul meu, apare pentagrama
Ritualul e făcut, acum se lasă drama
Pe pieptul ei feroce
Mânjit de sânge-ntruna
Vomită tarantule
Și ține-n palme luna
Și văd se scaldă-n sânge
Se-acoperă cu oase
Cu lacrimi de foc plânge
Și zâmbete descoase
Pe morți ea îi trezește iar noaptea când adormi
Ți-aștern peste cadavru sute de mii de flori
Din colțul nopții negre, eu o privii mai bine
Din stele închegate, plângea cu un surâs
Iar după praful rece șters din albastre vitrine
Se deschid sertare, și geamurile se sparg brusc
Și zboară cărți prin aer așa cum ți-am mai spus
Adună-ți toate forțele că au zburat prin cimitir
Aprinde-ți toate torțele că-i întuneric cât respiri
Și la lumină nu-s vampiri da’ tu te prinzi în iederă
Și-apoi când le trăiești te miri.
Puteți să veniți să mă legați un întreg univers
Și-apoi să fugiți panicați când vă arăt certificatu’ de deces
Am ieșit câteva ore să dau ceva pe tobe
Soarele răsare, eu mă retrag în catacombe