Versuri corectate și adnotate
O carte-mi ține-ades tovărășieși-a mai rămas pe rândurile ei,ca pulberea de soare străvezie,lumina unui gând din ochii tăi.Din când în când, cu buzele-o ating,căldura mâinii tale s-o culeg,și bucurii trecute să-nțelegeu nu-ndrăznesc, de teama să nu plâng.Stau astfel vremea fără s-o mai număr;mă-nșală visul bun și mă gândescca-mi urmărești lectura peste umăr,și, dacă taci, e … Citește mai mult
Aruncați-mi o privire-ndurătoare!Biet volum, uitat de vreme și de lume,Fără scoarțe, fără titlu, fără nume…Sunt ruina unui secol care moare.Poate sunt o carte dulce și intimă,Unde jalea unui suflet se răsfrânge,Poezia dureroasă care plângeO iubire nențeleasă și sublimă?Am fost scrisă-n ceasuri albe de veghere,În genunchi lângă mormântul unei mame;Poate sunt dezlănțuirea unei dramePrinsă-n ritmul unui … Citește mai mult
E cartea lui Olahus teologul,Cel care nu s-a lepădat de RomaCând Luther s-a desprins în MiazănoapteȘi Wyclif și Jan Hus. Din răsăritVenit-a în Italia să-și afleLa greaua-i apăsare mângâiereaȘi-atunci povestea neamului a scris-oDin țara lui, purtându-l în legendă.O dată doar ținut-o-am în mână.Hainul timp să șteargă amintireaFerecăturii n-a putut și simtAtingerea acelor file, pipăiCerneala literei … Citește mai mult
Într-o carte veche – de vreo sută de ani –între paginile-i, uitată,am găsit o acuarelă neiscălită.Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.Avea ca titlu: „Prezentarea Amorului”.Dar s-ar potrivi mai degrabă: „amorului esteților extremi”.Căci era evident când vedeai lucrarea(gândirea artistului se făcea ușor simțită)că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,rămânând oricum în limitele … Citește mai mult