George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXI
Dar să nu-mi uit povestea. Mai acumVreo treizeci-patruzeci de ani, era,În timpul carnavalului, duiumDe măscărici și măști și, iac-așaS-a dus și-o doamnă-acolo. Nu știu cumȘi nici nu bănuiesc cum o chema.I-aș spune însă Laura, de-ați vrea:Încape tocmai bine-n strofa mea.