cantecul visurilor

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântecul Visurilor

de

Eu nu credeam că visurile cântăAtunci când văd că intri-n lumea lor,Nu-n mers ușor, ci-n pas șovăitor,Sub gândurile care te frământă.Și nu știam că te ridică-n zborLa dans cu îngeri care-ți înfierbântăPrivirile ce-n aripi se-nveșmântăȘi gânduri ce-ncolțesc în flori de dor.Mi se păreau, adesea, nefirești,Doar plăsmuiri din timpul în zadarPe care-l pierzi când stelele aparDeasupra … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Îngerul Nopții

de

Se simte o briză la marginea măriiCând Soarele-apune și-ndeamnă spre malMănunchiuri de raze, purtate pe valÎn vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.Îmi pare, nisipul, că arde și-așteaptăSă vină, din ceruri și Lună, sărut,Din stele – răcoarea și-n vârfuri, tăcut,Un vis ce-a mai fost, alintându-l în șoaptă:„Te-ai rupt din eter, devenind o-ntâmplare,Un înger al nopții, plecat și … Citește mai mult