Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec Pe Struna Frunzei Ruginite
Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindăÎn strânsori de raze-nchipuind o plasăTrasă-adânc în suflet, să îi fie casăȘi să-ncerce-acolo focul să aprindăCât să-mi pară viața, iar, misterioasă.Gândurile-mi, toate, au înconjurat-oMurmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o! ”Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;Eu, cu Toamna-n suflet, … Citește mai mult