Versuri corectate și adnotate
Cerul era albastru, albastru, albastru.Răsuflarea cu care ardeai luna cuptorîncepuse să rumenească măiastrulpoienii, pe unde șerpuia un izvor.În depărtări, fumul unei colibe de duhca vălul miresei neatins și cernut,se ridica pierzându-se-n golul văzduhcu aripă de zbor, ondulant și tăcut.Deodată mi-ai spus: „Iubirea meaeste pură și blândă – o lungă dereace șopotește prin lutul sihastru”.Și m-ai … Citește mai mult
Arborii se destramă subțireîn coaja lor: de tingire.Despre cine nu plânge, spicele-n gândmurmură blând, murmură blând.Ziua ca o vițică s-a oprit la fereastrăși se uită-n singurătatea noastră.
Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitivCu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani,Când clasa mea primea cravata roșie festiv,Și sufeream respinsă grav de colectivCă nu-mplinisem încă nouă ani.Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,Cu brațul ridicat deasupra frunții mult,Simbolizând că viața-mi va fi socotită mai prejosDecât tulburătorul luptelor tumult,Că niciodată n-am să mă separ orgoliosDe imnul colectiv și luminos.Candoarea … Citește mai mult