caligrafie – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Scris, Oare Anume Rar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt un moștenitor de vechi petiții
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiții
Pur personale… și-altruism îmi răspundeau.
M-aștern și-acum, ades, din când în când
În „manu”scris – un anacronic caligrafic –
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e-mail, un demografic!.
Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are șansa de-a-nmuia precum penița, mintea
Și inima la primitor dorit, sau la tribuni.
Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simț deschis cum un album;
Mă prezentând fișic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retușuri despuiat… fals nicidecum.
Iubitele azi preferă nud pe site-uri
Sau declarații-n link-uri pe facebook!
Intim, nu mai împinge inima în salturi…
Suntem concurs! Sunt licitat; cât pot s-aduc?!.
E doar „adus” sau „dat”, unic criteriu
Și scrisu-n sine-n iz de personal
N-are destinatar, e sclavul la imperiu…
Răspuns; copie-n fax robotic, teatral!.
E oare scrisu’ un arhaism, un fals în acte,
Un necrezut de cititori? Gravă eroare
De-a nu cunoaște adevăr și nici dreptate!!!..
Uitând onoare, cinste-n scris… Așa e oare?!?.
Mi-e dor de „scris”, de mâna ce-l întinde,
Călăuzită cald de la o-nvățătoare;
Să uit bătut de taste, scris ce se pretinde!
Aș vrea o lacrimă să vărs; o pată pe-o scrisoare!..
06. 06. 2011

Stefan Augustin Doinaş - Caligrafie Japoneză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, ce nalt naufragiu! / Singura luntre / are vâsle de pene. →

Costel Zăgan - Lecția de Caligrafie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stimați cititori poetul nu se scrie nici
cu liniuță de unire nici de despărțire
Poetul se învață pe de rost
nașterea poezia moartea
pardon
posteritatea
Restu-s cuvinte
Poezia începe de mâine
Dacă nu v-ați luat hrană rece
Puteți folosi elegiile lui Rilke
De îmbrăcat vă dezbracă poezia lui Emil Brumaru
După Eminescu
urmează
bazarul.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Giorgios Seferis - Caligrafie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pânze pe Nil,
păsări fără grai, cu-o aripă
care-și caută-n liniște perechea,
pipăind pe absența cerului
un trup de efeb înmărmurit;
scriind cu cerneală invizibilă prin albastru
un strigăt disperat.

Leo Butnaru - Dostoievski Scriind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)
Marele inchizitor jură (ceva)..
În vreme ce scrie (oricând)
Dostoievski (Fiodor Mihailovici firește)
Suflă-răsuflă peste fila de
Hârtie- (a) caligrafie
Apăsând ușor (vede-se) mâna
Celui ce jură – peste
Ghimpii pre-bibliei apăsând-o.
(Mie unuia
Mereu mi s-a părut convingătoare
Mărunt-mărunțica-nrourare de hemoglobină).
20. VI. 2005

Nicolae Neagu - Desen cu Cocostârcul Ix (4)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deci, nu-l știți pe cocostârcul Ix,
care vine zilnic și la fix
ca să plece, mai apoi, spre seară,
pe poteca verde de la moară,
să revină-a doua zi, din nou,
ca și când ne-ar oferi cadou
propria persoană păpălugă,
care clămpăne și-ndrugă?
Nu-l știți, deci, pe domnul cocostârc,
trăitor prin papură, prin smârc,
care, după masă, fix la cinci,
în șosete roz, fără opinci,
se oprește lângă prag, pe scară,
clămpăne, să știm că e afară,
și ne roagă să-l primim în casă
cu bagajul: un rucsac și-o plasă.
Calcă țanțoș, parc-ar fi pe baltă,
trece dintr-o cameră-n cealaltă
(asta Alexandrei nu-i prea place,
dar îi face semn să-l lase-n pace),
poate lui, de fiecare dată,
i se pare casa mai înaltă
dacă nu cumva nu ține minte
ce-a văzut în seara dinainte
și de-aceea, în sufragerie,
uită ce-a făcut și stă și scrie.
Altfel e drăguț și păpălug.
Scrie greu, dar scrie din belșug.
Pentru ceasul lung de găzduire
lasă câte-o pană amintire –
pana, știți, de moț de cocostârc,
e albastră-n cioc și albă-n sfârc,
și, cum nu se-mpiedică-n hârtie,
face, colosal… caligrafie.
Într-un rând ne-a mai lăsat, îmi pare,
un penar cu chei și cheutoare
și-un desen c-un pui de ghionoaie
șiroind de cât a stat în ploaie.
Ar fi vrut el și-altceva să lase
însă nu știu ce i se-ntâmplase
c-a plecat, degrabă, către seară,
pe poteca verde de la moară.
din volumul „În orașul Poc-în-plic”

Nina Cassian - Reîntoarcerea În Obiecte I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să prefac totul în amintiri,
fotografii și scrisori,
să mă zgârie caligrafia ta subțire
și râsul tău să mă întâmpine fix
din odăi, din păduri,
și vocea ta, cântând un cântec
strivit pe o panglică,
și toate acestea să-ncapă
într-o cutie pătrată?