2.
Este o lumânare
este de asemenea și amprenta
unor litere strâmbe
misterioasele scrieri ale cuțitului.
Coborâm o scară interioară.
Mergem pe sub pământ.
Cuțitul luminează calea.
Trecem prin oase de animale
apă, barba unui mistreț
trecem prin pietre aprinse
urmărind un parfum.

3.
În jur este atât de întuneric.
Suntem într-o pungă
care atârnă
de pe umerii cuiva.
Asculți sunetul
cizmelor în mers.
Asculți pământul răspunzând
cu o lovitură surdă.
Dacă e un poem
ceea ce vrei
ține un cuțit.
O stea a singurătății
se va înălța și va sta pe mâna ta.
GeorgeP

2x Nu te panica, fii liniștit
Vei fi bine dacă vrei să fii
Nu te speria, te vei găsi
Dacă nu azi, într-o bună zi.

Aș vrea să pot fi fericit sărac
Și după aia plin de bani
Sunt cam cu capul
De notat
Și important
Nu pierde timpul tău că-l fură altul
Timpul înseamnă bani
Credeam că-i dracu’
Irelevant oricum
Nu te speria dacă nu-ți găsești locul
Probabil să călătorești e scopul
Nu te speria dacă viața-i din ce în ce mai grea
Îndură totul
Și stai să vezi când v-a lovi norocul
Se va întâmpla!
Yeah!
Atâția ochi
Tot atâtea povești
Mă uit în ei, văd cine ești
Nu înțelege
Nu sunt ideolog, nu-ți spun sufletește
Simt când inima-ți plânge și când zâmbește
Când se-nghesuie și când crește
Când e liberă și când pleci
Tu o strângi
Mocnește
Floare frumoasă, dar sol vested
România
Răspunsul e: te iubește.

2x Nu te panica, fii liniștit
Vei fi bine dacă vrei să fii
Nu te speria, te vei găsi
Dacă nu azi, într-o bună zi.

Durerea te ajută, nu-ți dai seama cum
E totul prin jur și nu-ți dai seama cum
Oameni șireți ca un șnur în jurul tău ajung
Se prind de neajunsul tău și apoi te ajută
Și ajungi să ajuți tu mai mult
Și chiar să te învinovățești pentru nu mare lucru
Facerea de bine este pucu’
Cumva supraviețuiesc
Nu-mi e de-nțeles care-i trucul
E tare, mademoiselle
Inima mea e-n cartier
Oare dacă plec
Oare dacă plec doare tot la fel?
Sufletul pe nicăieri
Dacă dai de el, dă-mi semn
Oare dacă plec
Dacă plec nimic nu v-a mai fi la fel
Dar e ok.

2x Nu te panica, fii liniștit
Vei fi bine dacă vrei să fii
Nu te speria, te vei găsi
Dacă nu azi, într-o bună zi

Mai departe trec zâmbind din colțul gurii
La miracolul naturii, spre oracolul din Delfi
Purced să caut cheia învățăturii, e sensi
Și limita-i mai sus de cerul gurii

Tensiuni și injurii le las în urmă, cu fiecare pas
Sunt atras spre aureolă și nu mai am nevoie de busolă,
un spectator plutind într-o gondolă.
Trecătorii vor în barca mea și mă imploră, îi las

Îmi dau frâu unei idei ce zboară într-o oră
Un glas, o voce călătoare, un cântec să capteze oare
Cascadă de gânduri, sinapse întâmplătoare
Și tot ce mi-a ieșit în drum, în mica mea plimbare.
Eu încerc să ies din cerc cu glasul
Și dacă nu mă lasă, le rup compasul.
Fac pașii mari să trec peste tot
Și când e greu, să-mi fie lesne, mi-aprind un foc.

Maria mi-a luat ochii, mi-a dat alții-n schimb
Mi-a arătat ce, cum și când să simt
Și și-a oprit un pic din timpul meu
Mă ajută de mi-e greu
Eu insist că-i chiar așa, alții ar zice e-un clișeu.
De-și bagă coada, ajung să se-nțeleagă un musulman și-un evreu,
așa-i că-i tot ce ți-ai dorit mereu?

Mai des sau la sfârșit de săptămână
plec către lună, câteva dați pe lună
să-i umplu golul care-l are în semilună
mai calm n-am fost vreodată, zici că-s ochiul din furtună
dispare orice grijă,
conflictele interioare se sfârșesc printr-o remiză.

Călătoresc de la baliză la baliză
Car cu mine doar ce-i important într-o valiză
Și-am ca deviză:
Existența pe Pământ necesită o temeinică analiză.
Ea te fermecă oricând, dar parcă-i altfel de seară
Primăvara, la început de vară, în camera închisă, aprinsă
e lampa mea cu ceară, nu încape îndoială
o melodie bine-aleasă-i esențială,
elemente necesare în atmosfera ideală.

Eu încerc să ies din cerc cu glasul
Și dacă nu mă lasă, le rup compasul.
Fac pașii mari să trec peste tot
Și când e greu, să-mi fie lesne, mi-aprind un foc