calafat – Versuri.pro

'or - Țiganul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un țigan avea o casă, mama mea
Doi copilași și-o nevastă
Când venea acasă beat, mama mea
Își bătea nevasta-n cap.

Refren:
Țiganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat
Și-a plecat la Calafat
C-un boier s-a măritat
Țiganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat
Și-a plecat la Calafat
C-un boier s-a măritat.

Țiganul s-a întristat, mama mea
După țigancă a plecat
Ani de zile a umblat, mama mea
Ani de zile a colindat.

Refren..

A găsit-o-n Calafat pe o terasă
Stătea cu-n boier la masă
Țiganca, când l-a văzut, mama mea
Tot părul din cap și-a rupt.

N-a mai vrut nici avuție
Nici un fel de bogăție
Că s-a-ntors cu el acasă
Și de-atunci e mai frumoasă.
N-a mai vrut nici avuție
Nici un fel de bogăție
Că s-a-ntors cu el acasă
Și de-atunci e mai frumoasă

Maria Tănase - Un Țigan Avea o Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un țigan avea o casă, mama mea
Doi copilași și-o nevastă
Țiganca era frumoasă
De-i făcea lumină-n casă
Țiganu’ cam urâcios și mofturos.
Mai venea și noaptea beat, mama mea
Și-și bătea nevasta-n cap
Țiganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat
Și-a plecat la Calafat
C-un boier s-a măritat.
Plânge Leana și Tincuța, of, of, of
Plâng mereu după măicuța
Țiganu’ s-a întristat
După țiganc-a plecat
Ani de zile-a colindat
Și-a găsit-o-n Calafat.
Trecând pe lângă o poartă, mama mea
Copilașii-au chiuit
Uite-o taică pe măicuța
Uite-o colo pe terasă
Stă cu boieru’ la masă.
Țiganca când i-a văzut, mama mea
Tot părul din cap și-a rupt
N-a mai vrut nici avuție
Niciun fel de bogăție
Că s-a-ntors cu ei acasă
Și de-atunci e mai frumoasă!

Carmen Sylva - Calafatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veghează Dunărea-n larg,
Curgând măreț, cu val tăcut.
Ea strânge țara-n braț vânjos,
La piept o strânge călduros
Și-i strajă de temut.
În amurgitu-nflăcărat
Vidinul parcă doarme-acum,
Și-i pace peste Calafat,
Un foc trosnește-nfricoșat,
Pământul geme, apa-i fum.
Obuzuri șuieră și trec
Peste talazuri aurii,
Din negre guri de tun țâșnesc
Zburând ca un salut frățesc
Din dealuri în câmpii.
Iar colo-n baterie, sus,
Stă Carol Vodă liniștit.
Flăcăi, priviți spre moarte drept,
Căci însăși Domnul înțelept
De moarte-i ne-ngrijit.
Privește zarea cumpănind
De va putea cu-ai săi eroi
Să ia Vidinul cu asalt;
Legând un țărm de celălalt
Chiar Dunărea s-o treacă-apoi.
Deodată un trăsnet. Lângă EI.
O bombă-mproașcă focul ei
Și toți înspăimântați de-un gând,
Zăresc pe Vodă singur stând
În marea de scântei.
Cu spaimă unii cruce-și fac,
Alții-n genunchi cad la pământ:
„Viteazul Vodă e rănit,
Viteazul cel neprețuit,
Norocul nostru sfânt!”.
Dar Domnul coiful și l-a scos
Strigând cu glas voios: Ura!
Acesta-i cântec de demult
Și drag mi-e astăzi să-l ascult,
De dânsul dor mi-era!.
Ascultă Dunărea cu drag,
Cunoaște dânsa glasul clar
Și valurile cântă-ncet
Și mii de zâmbete trimet
Crăiescului vlăstar.

Floarea Calota - Un Țigan Avea o Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un țigan avea o casă,
Doi copilași și-o nevastă,
Țiganca era frumoasă
De-i făcea lumină-n casă,
Țiganul cam urâcios,
Urâcios și mofturos,
Mai venea și noaptea beat
Și-și bătea nevasta-n cap,
Țiganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat,
A ajuns la Calafat
C-un boier s-a măritat.
Plâng Gheorghiță și Tincuța,
Plâng mereu după măicuța:
– Tată, de n-aduci pe mama
Amândoi ne facem seama!
Ani de zile-au colindat
Și-au ajuns în Calafat,
Trecând pe lângă o poartă
Copilașii strigă: – Tată,
Ia uite-o pe mama noastră,
Uite-o colo la fereastră,
Uite-o, tată, la terasă
Stă cu boierul la masă.
– Dă-mi, boierule, nevasta,
Mi se risipește casa
Că nu e cocoana ta,
Asta e țiganca mea,
Asta e țiganca mea
Și-am doi copilași cu ea.
– De-o vorbi pe țigănește
Ți-o dau precum se găsește,
De nu știe țigănește
Îți iau gâtul ca la pește,
De nu știe țigănește
Îți iau gâtul ca la pește.
Și țiganca ce-a facut?
Tot părul din cap și-a rupt,
N-a mai vrut nici avuție,
Nici un fel de bogăție,
Și s-a-ntors cu ei acasă
Și de-atunci e mai frumoasă.

Floarea Calota - Cucule Cu Pană Albastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cucule cu pană-albastră
Ce-mi bați noaptea la fereastră
Că nu-s fată, sunt nevastă,
Și bărbatul mi-e plecat
La armată-n Calafat.
Frunzuliță trifoiaș,
Strigă un maior de marș
La neicuța, pupa-l-aș,
Nu știe: marșul s-asculte
Ori la mine să se uite?
Fir-ai a naibii de minte,
Nu te-am avut mai ‘nainte
Să le fac o rugăminte
Să nu-l pună de plantoane
Că e mititel ș-adoarme,
Că e tânăr, ne-nvățat,
Nici mustața nu i-a dat.

Ioana Cristea - Ionel Din Calafat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Foaie verde matostat,
Ionel din Calafat,
De ce mi te-ai supărat
Că nu ies la sărutat?
Mă ține maica de rău
Că nu-i place murgul tău
Că aleargă-n multe sate
După mândre sprâncenate.
Și iar verde matostat,
Ionel din Calafat,
Lasă-ți murgul ne-nșeuat
Vin’ la mine pe-nserat.
Să-ți dau buze subțirele
Că nu sunt multe ca ele
Și ochii ca mura neagră,
Numai ție să-ți fiu dragă.

Adrian Păunescu - Romanța În Trestie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trestia pe baltă bate tremurat,
Se aude trenul dinspre Calafat,
Neștiute păsări saltă peste noi,
Cum, chemat de tine, morții mă-ncovoi.
Te iubesc în umbra unui fraged vrej,
Greierii în scocul Dunării sunt treji,
Cad și plâng asupra-ți ca un trunchi din trunchi
Și mai simt țărâna caldă sub genunchi.
Prin pustiul mare, mai era un mânz
Injectat de-alarma trenului de prânz,
Balta e arată, fără spor, de pești,
Eu pe nevăzute aflu unde ești.
Din gorgane tulburi, apă caldă sorb
Și turbat asupra-ți cad ca omul orb.
Vai! pe-aici porumbul s-a făcut kaki
Dintre baionete te voi mai iubi.
Vreau să-ți spun în clipa, când te-am și chemat,
Că mă fac statuie înspre Calafat,
Dunărea să treacă sub călcâiul meu
Și de cerul lumii greu să-mi fie, greu.
Printr-un sânge teafăr apei să mă scurg,
Trenul să mă taie, fluierat chirurg,
Mă ridic din balta numai trestiiș,
Mai șoptesc prin vrejuri: unde nimeriși?.
Leneș merge trenul înspre Calafat,
Răscolind țărâna unde te-am culcat.
Se vor face pepeni și se vor fi copt
Când îi va atinge noaptea unui moft.
Trestia pe baltă, Dunărea în pești.
Dulcea mea iubită, unde te găsești?
Te cuprinde flora tulburelui mal
Astăzi pe planetă totu-i mondial.
Și te-ntreb: ce este pe pământ în rest
Dacă noi stăm plută pe-acest straniu vest?
Dacă ei porniră sumbrul lor război
Când stăteam în vrejuri, astăzi, amândoi?.
Vai de-acel mecanic și mașina sa,
Ce din ordin, mâine, ne va și călca,
Curioșii lumii vor bârfi obscen
Deraierea unui plin de moarte tren.
Trestia pe baltă bate tremurat
Se aude trenul dinspre Calafat.
(Iubiți-vă pe tunuri, 1981)