Un țigan avea o casă, mama mea
Doi copilași și-o nevastă
Țiganca era frumoasă
De-i făcea lumină-n casă
Țiganu’ cam urâcios și mofturos.
Mai venea și noaptea beat, mama mea
Și-și bătea nevasta-n cap
Țiganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat
Și-a plecat la Calafat
C-un boier s-a măritat.
Plânge Leana și Tincuța, of, of, of
Plâng mereu după măicuța
Țiganu’ s-a întristat
După țiganc-a plecat
Ani de zile-a colindat
Și-a găsit-o-n Calafat.
Trecând pe lângă o poartă, mama mea
Copilașii-au chiuit
Uite-o taică pe măicuța
Uite-o colo pe terasă
Stă cu boieru’ la masă.
Țiganca când i-a văzut, mama mea
Tot părul din cap și-a rupt
N-a mai vrut nici avuție
Niciun fel de bogăție
Că s-a-ntors cu ei acasă
Și de-atunci e mai frumoasă!
Sensul versurilor
Piesa spune povestea unei femei care părăsește un soț abuziv pentru o viață mai bună cu un boier, dar în cele din urmă se întoarce la familia ei, realizând că bogăția nu înlocuiește dragostea și apartenența. Este o poveste despre regret, iertare și importanța familiei.