Versuri corectate și adnotate
Un vrednic călărețAvea un cal prea blând și bine învățat;Iar singur el semețȘi despre cal încredințat,A vrut să facă o cercare:Ca fără frâu, călareSă iasă la primblare.Deodată calul a pornitLa pas, încetișor;Dar când a înțeles că n-are frâu strunit,A prins a mai juca, a merge mai ușor.Apoi, luându-și vânt,Sărea, zvârlea fugând,Încât pe călăreț l-a trântit … Citește mai mult
Arabul căzuse în aspră robie,Mușchioasele-i brațe legate erau.El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție,Nici larga pustieCe-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate,Și sclav ca să fie va fi destinat,Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate,De-un dor ce abateVa fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă,Ce-n fugă se-ntrece cu … Citește mai mult
Un măgăruș, odată,Având abia un anȘi care rămăsese, de mama și de tata,Orfan, –Ne mai având nicio hrană,Nici pic de adăpostȘi numai din pomanăTrăind, mai mult în post, –S-a ‘mbolnăvit, sărmanul, umblând prin vânt și ploaieȘi s-a lăsat să moarăÎn drumul către moarăPe-un maldar de gunoaie..Trecând însă pe-acolo un cal, cu argint pe frâu, –Ce … Citește mai mult
Pe cal și-n oțele constelat,Fireturi subt armură, ca un fur,A dus în inima-i de cruciat,Dintr-un levant de nimburi și-aromat,Acelei care șoldul împrejurÎn malacov ca luna și-a-mbrăcat.Dar când pe ridicatele pridvoare,Prin noapte-n rătăcitele cuvinteSă-și sune și mai scumpele odoare,Aude luminând o nechezare:Pe calul alb cădere e-nainteÎn trâmbițele soarelui răsare.Tulpini înalte pleacă frunți de crin.Din cer, tăcut, … Citește mai mult
Calul spuse,privind spre cămilă:„Ce corciturăgigantică, de cal, –să-i plângi de milă”.Cămila însăstrigă la rândul ei:„Parcă tu ai fi cal, tată?!Tupur și simplu nu eștidecât o cămilă subdezvoltată”.Și doar un dumnezeucu barba și pleata căruntăștia din cele făptuitecă de faptacestea erau animalede neamuri diferite.
Foaie verde ruguleț,– Îndeamnă, îndeamnă, murguleț,Pân’ la mândra la IzvernaDu-mă tu și mă treci Cerna.– Bată-l focul de-ndemnat,Unde-ajungi mă legi de gardȘi-mi dai fân nuieleleȘi grăunte stelele,Și apă zăbalele,Și tu stai cu mândrele.Frunzuliță ruguleț,– Du-mă, du-mă, murguleț,Du-mă cât sunt tinerel,Cât mândruțele mă cer,Că de-o fi să-mbătrânescMândrele mă părăsesc.
[Codrin]Is capitanu meu, pe propria mea punte,Navighez doar pe furtuna, să vă povestesc mai multeDespre mine, sau ce reprezintÎntr-o lume de pietre io-s bucata de argintAveam și echipaj, da’ i-am aruncat în mareSă-mi rămână mie bench-u plin de wiksy fratioareMă deplasez agale, cu nava prin furtuniDe azi până mâine și de mâine până luniFurtunile mă … Citește mai mult
Într-un sat, o vacă grasă,Cum sunt vacile tâmpite,Dar frumoasă şi lăptoasă,S-a gândit să se mărite.Boii, de la mic la mare,Au venit cu tot belșugul,Toţi voiau să se însoare,Că-s deprinşi să tragă jugul.Vaca, însă, ca o fatăCu avere şi trusou,Îi respinge îngâmfată:„Cum să mă mărit c-un bou?”.„E un cal prin curți vecine,Care pătimaş mă strânge,El e … Citește mai mult
Era Bula în armată și s-a plictisit să stea acolo. Se duce el la general:– Dom’le, vreau neapărat să plec acasă!– Știi calul ăla negru cu maro care plânge tot timpul? Du-te și-l fa să râdă.Se duce Bula, îl face să râdă și vine la general:– Gata, dom’le!– Du-te și-l fa înapoi să plângă.Bula reușește.– … Citește mai mult
Departe, frate, departe,Departe și nici prea foarte,Sus, pe șesul Nistrului,Pe pământul turcului;Colo-n zarea celor culmi,La groapa cu cinci ulmi,Ce răsar dintr-o tulpinăCa cinci frați de la o mumă,Ședea Toma Alimoș,Boier din Țara de Jos;Ședea Toma cel vestitLângă murgu-i priponitCu țarușul de argintBătut negru în pământ;Și pe iarba cum ședea,Mandra masă-și întindeaȘi tot bea și veseleaȘi … Citește mai mult