Rainer Maria Rilke – Ca Mânzul
Ca mânzul ce se-adapă la fântână;Ca frunza ce-n cădere, ne-atinge; ca o mânăfără nimic într-însa; ca gura ce ar vreasă ne vorbească, neputând tăcerea greas-o rupă – câte vieți cu-n ele paceși vise-ale durerii dormitânde;o, cei cu inimile vrednice și blândesă nu uite, făpturii, bine-a-i face.