Charles Baudelaire – Sfârșitul Zilei
Într-o lumină spălăcităAleargă, cântă, joacă tontViața asta zăpăcităDar iată că la orizont.Voluptuoasa noapte vineCe poate foamea potoliȘi șterge tot, chiar și rușine.Poeul spune: Vremea mi-i.Trudit la duh ca și la oase,Să gust acum o tihnă grea:Cuprins de visuri tenebroase.Eu vreau pe spate-a mă culca,Înfășurat ca-ntr-o perdeaÎn voi, o bezne răcoroase.