batalie – Versuri.pro

Dyam - Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi păstrez pixu’ ca remediu, pregătește-te de asediu
Scârba și jegul mi-e mediu, beau apă numa’ din pahar Berzelius.
Văd că nimeni n-a-nțeles, cine-i DYam, vă promit.
E ultimul gong de luptă – oamenii au înmărmurit.
Și tu ai murit… de la primul PUNCH ce ți-a făcut KRUNCH
Pe față și te plângi că “vai, Doamne, băiatu’ nu face Hip-Hop”
Face hop-hop, face poc-poc și e slab rău de tot
Că visează valută în căruța să zboare la New York.
Da’ io pun stop, așa că ia loc, ce e rima? Ce e flow?
Ce e argou? ce e jargon? Nu ai înțeles deloc.
Sunt chimist al dracu’, scuip cu ciani din pipeta
Pun AgNO3 pe foaie să devină foaie de iad și-o dau la battle.
La battle-ul interior, conflict cu mine… AJUTOR!
Că la cum mușc din mine, cred că în curând am să mor.
Da’ mai bine chemați pentru ei că mai am nițel și-i împușc
Pe micii mari filozofi, vă dau din trepied, trepăduși!.
Sunteți duși, sunteți mulți, nu vă curățați nici în duș
Vă curăț cu tun și-n plus, vă dau bilete duș-
.. Și-ntors…
Spre cimitirul meu, am MC-ii în coșciuguri
Ultimul clinchet de clopot ți-l las ție să-l scuturi.
Vă trebuie scuturi, sunteți scursuri, versuri de yummy și de bum-bum
V-ați luat huiduituri și șuturi în cur și vreți ca publicu’
S-aplaude-un c***t mișcător, urât mirositor
La cât de jegos ești, să mor, vei ține doliu pan’ ai să mori.
Ia-ți gându cotofan mic, pricajit și nesimțit
N-ai simțit niciun sentiment în viața ta, ești NESIMȚITOR
Ești jongler de bronz cu probleme și cu piese grele
Prinde-te de schele c-ai să cazi de pe bloc focusându-te pe sechele.
Ești tare-n degete pe net, dependent de bârfă și SNAPchat
Îți dau snap, eu sunt munte iar tu un clăbucet
Concretizând situația, punctul tău de plecare e nul
Ca să vezi, te-nvârți în cerc de-unde-ai plecat acolo ajungi.
Te-ntepi din orice și nu-s Țepeș sunt doar înțepătoare versuri
Că vezi c-adevărul te tulbură ca Dunărea prin Negre Paduri
Vrei să pari ceea ce vezi în jur, inspirație zero
Creierul tău mașină de spălat cu cel mai jegos Dero.
Dai un F5 la ochi și un stand-by la Brain bro
Că nu-i mișto te mișelesc la gură până devii maro
Că ești ca viermii, același orificiu în tot ce faci
Chit că-i gură, chit că-i cur – tot pe-acolo te caci.
Io-s tigru bre, nu-s leu, totu tine de curaj
Că nu mă dau bine printre tovarăși când ies din peisaj
Sunt rău de gură că-ți fac rău prin lexic și prin cuvinte grele
Ce-s mai grele ca tine vere, fă-ți valiza, la revedere.
Ești un mic muc, ai dat de bucluc, te-ai prăfuit? Tot io te scutur
Și te reduc și te supun la cele mai josnice torturi
Nu-s torturi, nu-s prăjituri, sunt prăjite puști cu
Gloante de mare viteză, bai durule, te salut cu c***’.
Ai găsit soluția, crezi că e vitală da’ n-are apă
Arahnida pripită setată numa’ pe valută, ești praf ba
Stilată, rujată maimuță de Congo suită-n bananier
Portretul existenței tale – un semi-zeu gunoier.
De la gunoi derivă numele, mulțimea toată te huiduie
Te scuipă și te-njunghie, n-ai niciun fel de scrupule
Caracter de unică folosință, mâine devii altă p***a
Linge lumea-n cur fără ruj, că zic ăștia c-au cistită.
Nu ești nici măcar vid, bai golule, dau tone de dume cu flow
Cu stil vechi sau cu stil nou, sunt definiția de argou
Sunt suma de ură și bine, numa’ că execut hienele lașe
Cu precizie dau în tine cu arcu’ mai ceva ca triburile incașe.

Dimitrie Bolintineanu - Baia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I
Trage-ți încă o dată spada fulgeroasă,
Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.
Un minut în viață tu te-ai odihnit
Și pe păru-ți mândru florile-au pălit!
Dulcile surâderi pe buze fecioare
Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.
Peste tot răsună cântece de dor
Cu suspine triste îngânate-ușor!.
II
Cetele maghiare pe câmpii s-adun,
La cetatea Baia tabăra lor pun,
Mateiaș solește marelui Ștefan
Ca să-l recunoască drept un suzeran.
Dar eroul nostru încă-i dă de știre:
— „Până ce românii, mândri de mărire,
Pentru țară moartea vor disprețui,
Mâinile de lanțuri nu-și vor umili!”.
III
În cetatea veche ungurii-au rămas
Și-n plăceri molateci inimile las.
Într-o noapte tristă, într-o sărbătoare,
Ei înșeală dulce grija gânditoare.
Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri,
Cură pentru dânșii plină de plăceri.
Dar p-atunci românii cu cel călcător
Nu beau dintr-o cupă viața țării lor.
P-a fecioarei frunte, aste sărbători
Nu puneau plăpânde și suave flori.
IV
Noaptea toate seamăn mai spăimântătoare,
Moartea le-mprumută vălul de teroare.
Conjurați d-odată, în orgia lor,
Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor.
Ștefan pune focul. Flacăra s-unește
Cu teroarea morții și pe toți uimește.
Zorile se varsă. Pe cetatea lată
Către cer se-nalță flacăra turbată.
Junele bacante, bete, despletite,
Mai cătând cu gura sărutări dorite,
Cu amanții tineri, spectacol amar!
Într-un râu de flăcări, repede dispar.
Iar Corvin cel mare, revărsând suspine,
Cu trei răni și singur fuge cu rușine.

Dimitrie Bolintineanu - Cahul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stelele de aur prin eter luceau.
Turcii şi moldavii printre flori dormeau.
Ionaşcu trece noaptea în veghere;
Îşi adapă dulce sufletu-n durere,
Apoi zice-n sine: „Slabe muritor!
Nu-i destul că soarta te-a supus la dor,
Pentru ce chiar însuţi îţi urzeşti în lume
Altă suferinţă care te supune?
Viaţa şi mărirea, fericiri lumeşti,
Vine-o zi în care tu le părăseşti,
Iar a ta ţărână viermilor e dată
Cât de dalbă fie fala ce te-mbată!”.
Cheamă capii oştii şi-astfel le-a vorbit
— „Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-aţi servit!
Voi, feciori din ţară ce, venind în lume,
V-au scăldat cu lacrimi ale voastre mume,
A sosit momentul jugul să zdrobim..
Sau prin mândra moarte să ne nemurim!
Puţin timp în lume un erou trăieşte,
Dar în scurta viaţă secoli vieţuieşte!
Căci de dulce fală trece cununat
Şi, murind, în urmă-i nu va fi uitat.
Cel dintâi muri-voi pentru-al ţării bine!
Cel dintâi lovi-voi cu-a mea călărime!”
Zice. Dar sub cortu-i iată a părut
Doamna lui maghiară, ca un vis plăcut.
Coama-i poleită de raze de soare,
P-albu-i sân revarsă valuri râzătoare.
Chipul ei cel palid prevesteşte-un rău.
Ce, -necat, se luptă cu sufletul său.
Însă cu mărire ea atunci vorbeşte,
Vorba-n dulci suspine i se răspândeşte
— „Doamne, cu călării tu să nu te duci!
Capul lor pe aur te-a vândut la turci.
I-a lăsat să intre fără-mpotrivire
Şi ţi-a scris că-i numai o prea mică-oştire,
Când p-această ţară se vărsau mereu.
Eşti trădat de moarte, o, stăpânul meu!”
Astfel zice doamna. Lacrimi, dulci roşeţe
Înecau atuncea palidele-i feţe..
Domnul către hatman caută mirat.
Iar acest din urmă pare turburat,
Tremură, păleşte, temerea-şi ascunde,
Apoi nalţă glasul şi-astfel îi răspunde
— „Ale mele fapte par bănuitoare;
Dar, o, mândre doamne, nu sunt trădătoare.
Timpul vă va spune într-al meu favor.
Cel dintâi în luptă merge-voi să mor!”
Zice şi se-nchnă. Domnul aprobează.
Acuzatul iese. Ochii îl urmează.
Cu-a lui călărime pleacă într-un zbor
Către turcii falnici.. şi se-nchină lor.
Domnul dă semnalul, buciumele sun.
În treizeci pătrate, bravii lui se pun.
Turcii pun în frunte cetele-nchinate,
Dar cu focuri crude le trăsnesc în spate.
Domnul dă un ordin către vânători
Ca să-ndrepte focul peste trădători.
Între două focuri, cu-a lui călărime,
Trădătorul hatman piere cu ruşine.
Cu virtute rară moldovenii mor!
Turcii se-nspăimântă de nepăsul lor.
Cu-ai lor cai s-aruncă repezi pe pătrate
Ce ca stânci de piatră stau nestrămutate.
Desperaţi descalic, se târăsc pe mâini,
Muşcă de picioare pedeştrii români.
De trei ori moldavii turcii îmbrânciră,
Dar tătarii ageri ajutor sosiră.
Cum spumoase valuri ce pe mări pornesc,
Află vânt contrariu, stau, se zguduiesc,
Apoi iar se-nturnă repezi, spumegate,
Astfel se-nturnară cetele turbate.
Toţi restrânşi, p-ai noştri, repede cobor,
Îi strivesc prin număr şi prin focul lor.
Calul şi piciorul nu mai pot să calce
Decât pe cadaveri.. Câmpu-n sânge zace.
Braţele-amorţite spedele scăpau.
Cei armaţi nu cată, nu ştiu unde dau.
O furtună crudă repede-a-nceput!..
Pulberea-i udată, tunurile-amut.
Domnul, cu durere, către-ai săi vorbeşte
— „Omul şi natura, tot ne părăseşte.
Nu mai e scăpare, noi am fost tradaţi!..
Cel puţin muri-vom ca nişte bărbaţi!
Şi prin moartea noastră dalbă, vitejească,
S-arătăm ca neamul demn e să trăiască!
Lupta ce se pierde cu-acest chip sublim
Este-o biruinţă! Fraţii mei, murim!”
Zice şi s-aruncă cu stindardu-n mână
Într-o mare ceată d-armie păgână.
Cei mai bravi îi urmă, iar pe calea lor
Turcii rânduri, rânduri cad zdrobiţi şi mor.
Noaptea pune termen într-a lor zdrobire.
Domnul se retrage cu puţină-oştire.
După nişte şanţuri toţi se grămădesc
Şi se bat trei zile până flămânzesc.
Paşa lor propune lupta să încete,
Cu cuvânt ca viaţa, ţara să respecte.
Pe coranul sacru jură şapte ori.
Ionaşcu merge la apăsători.
Dar abia creştinii locul lor prădară
Şi-ntre cai pe domnul, turcii îl legară.
Caii fără frâne zboară pe câmpii,
Fug ca două păsări printre vijelii.
O turbare crudă pe creştini conjoară.
După cum jurară, caută să moară
Intru prin turcime, moartea căutând.
Pân’la cel din urmă s-abat omorând.
Stinsu-s-a lumina gloriei moldave!
Plângi, o, tristă ţară, sufletele brave
Ce-au picat în luptă pentru-al tău amor!
Plângi cu plâns de moarte pe mormântul lor!
Râul peste vale cură sângerat;
Câmpul de torente de sânge-i scăldat,
Nu mai poate-nghite valul cel de sânge
Ce pe valuri negre necurmat se frânge.
Valea-i despoiată d-ale sale flori;
Păsările-oprit-au imnii răpitori,
Numai corbu-ntună cânturi întristate.
Vânturile nopţii, printre tufe-uscate,
Prin mugiri duioase răsunau cu dor
Ca suspinul dulce sufletelor lor.
Sabia străină trece peste ţară;
Pentru fiii ţării viaţa-i o povară!
Cei bătrâni cu lacrimi roagă pe cei juni
Să le curme viaţa; şi demnele mumi
Pe feciori îndeamnă la rezbel să sară,
Îşi fărâmă pieptul, arătând să moară.
O, străini ce-n ţară dulce v-aţi umbrit,
Nu-i destul că soarbeţi sângele-i dorit,
Dar purtaţi în ţară alţi străini c-urgie.
Oh! blestemul nostru peste voi sa fie!
Să n-aveţi în viaţă ţară să doriţi!
Peste faţa lumii să vă răspândiţi!
Să cădeţi sub lanţuri barbare, străine,
Şi de soarta voastră să n-aveţi ruşine!
Iar voi, fii de ţară, voi, ce vă lasaţi
Ca să v-amăgească străinii-nsetaţi,
Ce vă soarbe hrana, traiul şi junie,
De trei ori blestemul peste voi să fie!

Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apa Bârsei.
Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină,
Peste patru taberi, varsă luna plină.
Turcii şi tătarii somnului se dau;
Ungurii, la mese, grijile-nşelau.
Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mare
Lopătarii varsă tânăra cântare.
Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somn
Rar răsfaţă geana unui mare domn.
Grijile, în horă, turbure se duce
Încotro lumina mai splendidă luce.
Către astea, cântul păsării prin flori
Spune că se varsă fragedele zori.
Domnul către ceruri-nalţă rugăciune,
Apoi dă semnalul, trompeta răsună.
Lupta se începe, cetele tătare
Pasă înainte, strigă cu turbare.
Turcii le sprijină; turcii şi tătari
Se îndes, s-amestec.. Sprinteni armăsari
Nechează, spumează.. Armele răsună;
Tremură pământul.. Muntele detună,
Soarele păleşte.. Apele roşesc..
Păsările-n aer zborul lor opresc.
Omul se îmbată d-omenescul sânge..
Muma către sânu-i copilaşul strânge.
Ungurii rezistă furiei cei vii,
Dar cum în suflarea negrei vijelii
Arborii rezistă, câteva minute,
Apoi îşi sfărâmă crăcile bătute,
Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor,
Cu puterea dalbă sufletelor lor.
Dar-necaţi d-a noastră crâncenă putere,
Iată că se pleacă, bărbăţia piere.
Dar atunci începe cruda măcelare.
Furia scăpată, urlă cu turbare.
Caii calcă în sânge până la copiţi,
Calcă şi sfărâmă morţii şi răniţi.
Strigăte, trufaşe, celui ce învinge,
Se confund cu plânsul celui ce se stinge,
Astfel cum bacanta, l-al plăcerii loc,
Vine despletită şi cu ochii-n foc,
Şi cu voluptate, şi nesăturată,
De plăceri sălbateci şi de vin se-mbată.
Secheli s-abate. Zilele-i se curmă,
Patru mii de nobili în mormânt îl urmă.

Dimitrie Bolintineanu - Bârlad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc,
Alții tot d-odată la hotar murgesc.
Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale
Spre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale.
Un boier îi zice: — „Doamne! Mulți mai sunt,
Mulți se varsă turcii pe acest pământ!”
Ștefan îi răspunde: — „Și mai bine-mi pare.
Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare.”
Zice. Late valuri cetele-i pornesc.
Pulberea se-nalță, armele lucesc.
Domnul pune oastea sub trei capi de țară.
Avangarda pleacă.. Lupta-ncepe-amară.
Numărul lor mare pe moldavi îi strânge.
Soarele s-ascunde sub un nor de sânge,
Noaptea împrumută zilei val de dor,
Negură și pâclă pe pământ cobor.
Cum din munți coboară două repezi unde,
Se-ntâlnesc pe cale, scot mugiri profunde,
Apoi preunate, pe un singur pat,
Spumegă și-aleargă, și-alergând se bat.
Astfel se-ntâlniră ambele armate
Și d-a lor lovire par împovărate.
Oameni puși să sune, prin adânci păduri,
Sună din cimpoaie, buciume, tamburi.
Turcii stau și-ascultă larma depărtată!
Cu trei alte armii cred că-au să combată.
Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins
Îndoiește spaima. Focul lor s-a stins.
Cei mai mari s-adună.. Ce vor face oare?
Buciumele sună, răspândesc teroare.
Unul ia d-a fuga.. Toți îl urmăresc,
Ca pulberea în vânturi toți se risipesc.
Ștefan îi preurmă, fuga lor nu-i scapă.
Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă.
Alții, între dânșii singuri se ucid,
Alții-n spada noastră, năvălind, să-nfig.
Astfel multe paseri, prin furtuni turbate,
Zboară risipite, par înspăimântate!
Unele s-aruncă peste râpi și mor,
Altele pe sânul celor ce le-omor.
Râul spumă sânge. Turburile-i valuri,
Strânse de cadaveri, se revars pe maluri.
Ștefan pretutindeni îi doboară-amar,
Dându-le gonire până la hotar,
Cum pe calea coasei, pe întinse crânguri,
Maldărul cel verde zace rânduri, rânduri!
Astfel pretutindeni zac și morții lor.
Corbii, cete late, peste dânșii zbor.
Dar Ștefan cel Mare capii oștii-unește
La voioase mese și-astfel le vorbește
— „Raz-acestei lupte petrecută-n nori
Luce ca lumina soarelui la zori,
Dar a sa lumină foarte lucitoare,
Să nu ne răpească prin a sa vulvoare.
Fala e un soare mândru, strălucit,
Ce orbește ochiul care l-a privit.”
Astfel zice domnul. Cupele-aurite
Cheamă, prin toaste, zile strălucite.
Tinere fecioare cununau cu flori,
Cu-a lor dulce mână, bravii vingători.
Altele, pe harpe, cântă dulce, lin,
Gloria română și-al Moldovei chin.
Iar Ștefan ascunde fața-i strălucită
În regala-i mantă cu aur mândrită.

Dimitrie Bolintineanu - Mihai Revenind de la Dunăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mihai revenind de la Dunăre.
Domnul României către țară vine
Strălucit de-nvingeri de prin țări vecine.
Lasă să purceadă corpu-i de soldați
Și rămâne-n urmă cu șase bărbați.
Dar le vine știre că-n dumbrava deasă
Îl pândesc cinci sute turci, oștire-aleasă.
Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieri
Domnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri.
Turcii în bătaie strigă cu putere,
Iar eroii noștri se lupta-n tăcere.
O minune mare! Turcii sunt învinși!
Numai domnul taie patrusprece inși!
Apoi urmă calea-i. Iară luna plină
Le așterne drumul cu flori de lumină.

Dimitrie Bolintineanu - Mustafa-Pașa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Soarele-apusese. Lupta tot urma;
Dar împinși, românii, spatele-nturna.
Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvânta:
— „Un român de moarte nu se înspăimânta.
Ce vor face oare slabele femei,
Dacă voi dați dosul, o, vitejii mei?”
Zice și soldații, rușinați, se-nturna.
Domnul pașa-n frunte; toți cu fală-l urma.
Vede comandantul Mustafa-pașa,
Prin bravura câtă lupt-a precurma.
Chiar ca semizeii din antichitate,
El îl cheamă-n luptă și falos combate.
Oștile-n mirare privesc și s-adun.
Caii lor resaltă, armele răsun.
Se fărâmă pe zale far’ să verse sânge.
Domnul schimbă-ndată spada-i ce se frânge.
Pașa trage-atuncea paloșul tăios.
Fierul sparge zaua domnului frumos.
Pașa se doboară sub o lovitură
Și cu viața pierde sângele pe gură.
Turcii cu dezordin repede s-avant.
Cei mai mulți dintr-înșii află-al lor mormânt.

DOC - Ia Loc feat. Mike Diamondz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scuip nitrogen lichid, îngheț iadul
Nitrogen, need for speed, tu pierzi startul
Dacă mă agiți, scuip rapid ca Jean Pavel
De mic te dezmint, când emit pe beat e altfel
Nu te mint, nu depinde de mit, pitbull, ia-l
Nu-l evit, devine livid, comic ca Marvel
Doc din martor, infim ca Huck
Fă loc, păsări mari, 3 le vin de hac
După 3 sticle de vin, ochii sticlă de vin
Reține, din colți îmi pică venin, dacă am pica pe tine
Hai gata, strofa e gata, strofa
Mi se pune pata pe fața ta, Clinton
Pata, stofă, tu contra eu, șanse slabe
N-o să mai scoți nimic ca după 6 labe
La dracu, ia și 666 de salve
Doc în casă, ia 66 de sclave
Stați cuminți, vreți să mâncați cu dinți?
Dragi părinți, vă rugați la sfinți
Pentru că tipul rebel va ucide micul tembel
Sunt rău, n-am fost tot timpul, simplu ca CRBL
Vere, CTC din plăcere, cere măcel
Tăcere, mai multe guri rele decât stele pe cer
Fierb într-un tricou Pele, Pele pe ger
Super, vin cu un argou gen Meli, mele, lejer.

– refren x2 –
Stai jos cât de jos se poate
Altfel ești scos prin spate
Cărat bagaj, pus în portbagaj, dus departe
Stai jos cât de jos e în subsol
Vin rupt matol, sar din patrol
Gata să-ți rup fiecare os din trup, să sun parol.

Rulăm cu viteza de croazieră ca Fizz
Fumam c-o negresă, facea carieră ca Miss
Ăsta în trecut a fost scop primar ca Lis
Da’ a trecut, am zis stop, sunt chemat la bis
Tu ai fost în top și ai decăzut, sună trist
Stai în top? Nu te-am văzut, tu mă minți
Diferența, Doc spune pe bune, bea Sprite
Concurența n-are dume nebune spre alai
Nu te las s-o arzi fals, bling bling gen
5 secunde de pe ceas, te împing de pe dig, ben
E alt univers numit Big Bang
Doc academic, un pic slang
Fac cinste cu ginseng
Prima de pe raft, ce pahar bagă la draft
Șpagă la bar, scapă de cap, bagă la cap
Sau te scoți cu plagă la scalp
Plagă la cap, vor să treacă la rap, toți or să tragă la cap
Urc pe scări, nu mai bine ne lași?
E ca și cum renunți la țigări, mai bine te îngrași
Le-aș da mielu’ da’ vine mai bine de Paști
Ai buze pline de caș și sânge-n vine de laș
CTC track-uri sublime pline de basi
Texte fine, nu crezi? Ia-le p-astea, ține-le gaj
Bovinele astea-s trag, rimele-n grajd
Le fac filmele prăstie, cine Doc se știe.

DOC feat Mike Diamondz - Ia Loc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scuip nitrogen lichid, îngheț iadul
Nitrogen, need for speed, tu pierzi startul
Dacă mă agiți, scuip rapid ca Jean Pavel
De mic te demit, când emit pe beat e altfel
Nu te mint, nu depinde de mit, pitbull ia-l
Nu-l evit, devine livid, comic ca Marvel
Doc din Mark Twain, vin ca Huck
Fă loc, păsări mari, 3 le vin de hac
După 3 sticle de vin, ochii sticlă devin
Reține, din colți îmi pică venin, dacă am pica pe tine
Hai gata, strofa e catastrofă
Mi se pune pata pe fața ta, Clinton
Pata stofă, tu contra eu, șanse slabe
N-o să mai scoți nimic ca după 6 labe
La dracu, ia 666 de salve
Doc în casă, ia 66 de sclave
Stați cuminți, vreți să mâncați cu dinți?
Dragi părinți, vă rugați la sfinți
Pentru că tipul rebel vă ucide micul tembel
Sunt rău, n-am fost tot timpul, simplu ca CRBL
Vere CTC, din plăcere cere măcel
Tăcere, mai multe guri rele decât stele pe cer
Fierb într-un tricou Pele, Pele pe ger
Super, vin cu un argou gen Meli, Meli, lejer.

Refren x2
Stai jos cât de jos se poate
Altfel ești scos prin spate
Cărat bagaj, pus în portbagaj, dus departe
Stai jos cât de jos e în subsol
Vin rupt matol, sar din patrol
Gata să-ți rup fiecare os din trup, să sun parol.

Rulăm cu viteza de croazieră ca Fizz
Fumam c-o negresă, facea carieră ca Miss
Ăsta în trecut a fost scop primar ca Lis
Da’ a trecut, am zis stop, sunt chemat la bis
Tu ai fost în top și ai decăzut, sună trist
Stai, ai fost în top? Nu te-am văzut, tu mă minți
Diferența, Doc spune pe bune, bea Sprite
Concurența n-are dume nebune spre alai
Nu te las s-o arzi fals, bling bling gen
5 secunde de pe ceas, te împing de pe Big Ben
E alt univers numit Big Bang
Doc academic, un pic slang
Bag gin sec cu ginseng
Prima de pe raft, ce pahar bagă la draft
Șpagă la bar, scapă de cap, bagă la cap
Sau te scoți cu plagă la scalp
Plagă la cap, vor să treacă la rap, toți or să tragă la cap
Urc pe scări, nu mai bine ne lași?
E ca și cum renunți la țigări, mai bine te îngrași
V-aș da mielu’ da’ vine mai bine de Paști
Ai buze pline de caș și sânge-n vine de laș
CTC track-uri sublime pline de basi
Texte fine, nu crezi? Ia-le p-astea, ține-le gaj
Bovinele astea-s trag, rimele-n grajd
Le fac filmele praf, știe cine-i Doc, se știe.

Sdst - Invazia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aforic:
Pe recepții brigada, Aforic și Underman,
Sparg liniștea când invadează strada ca extratereștri
Toți voi recunoașteți maeștrii,
Doi aducând ploi acide, trăgând cu insecticide în creștini.
Pe beat-uri tonice orchestre simfonice își fac apariția
Când începe apocalipsa în muzică semnalăm dispariția,
Export din fobii prin șambala, import în cord navala
Vandalii dau teburi cu acid sulfuric prin toată școala.
Azi e zi de instrucție, distrugem tot ce-ți place ție,
Ca mișcare politică,
Spectru ludic cere ce se strică
Când îmi scrii visu’ fac crize, dau foc
Te luminează scrisu’,-s răcit de tot
Te f*t în gură și-ți sparg pixu’
Zi că-i normal când apar ca tiformal,
Să am timp să-i fac pe toți să dispară
Ca într-un documentar paranormal,
Induc tineri ageri în eroare când instaurăm teroare
Restaurăm noi tehnici, cel ce ne critică moare.
Despic beat-ul să ajung la esență și mesaj,
Și depic mort după ce scuip ca după un masaj,
Entuziasmat de structură abordez modele noi în anturaj,
Sunt prins ca-n matrice, individ produs în vid
Schimb codu’ de control și închid.

Refren x2
Efectul de rimă Underman și Aforic
Suflu de explozii, voci cu impact intacte-n gloria
Actele noastre sunt pagini de istorie
Invazia cuvintelor, distrugătorii de beat-uri
C-un singur gând rimăm cât timp existăm pe pământ!

Underman:
Seman teroare din flincte, îmi vin cuvinte în minte
MC tero, oi încerca meteor? Încerc să înțep track-uri în ținte.
Explod în exod și un ex-dom rage ca Sodom,
Trage în orice om, crapă sau sfârșește legănat de pom.
Cazii cu toți camarazii în fața la nazi în care-i
Schimb locații, lași-s rași pe arii sau metri pătrații,
Dansăm în ritm de explozii în care îi simt că nu mai duc o zi,
Râvnit de toți corbii, înaintezez nebun ca Ozzi.
Creioane și raioane, mult sânge pt teritoriu,
Primesc botezul focului și intru în jocul lui,
Servanții servesc ca sediu din posturi de observații
Vinovați sau nu, ca toți lații? Inamici sau aliații,
Ma implic în acest conflict comis, convins că sunt de neînvins,
Defapt toți el stins? Într-un țel atins,
Prestabilesc propagarea politicii promovării puterii populare,
În caz că nu știai, țara te vrea mort, tovarășe!
Fac apel la rapel, în primu’ rând fac măcel,
Înaintez prin trasoare și mă țin de drapel,
Contuzii cu uzii cum țipă unii, auzi-i
Își caută sfârșitu’ confuzii sub efectul urii.
În genunchi prin noroi unde noi sunt testate pe noi,
Un doi spre zori sau spre judecata de apoi,
Înainte în valuri, om fiare contra fier,
„Pe aici nu se trece niciodată” spunea generalu’ meu.
Mii de torțe, expun mii de forțe ciocnirii în masă,
Sunt un psycho, îmi cos rănile cu sârmă ghimpată,
Sparg blindate prin coordonate exact arta războiului
Te sperie în această preerie, mai fac un semn pe piesa mea de altilerie.
Înaintez spre victorie pe un drum anevoios,
Ține capu’ jos, sau primești oțel în țesutul osos,
Ascunși în zadar, dezvăluiți pe radar îi prind în flagrant
Și lasă armele jos când încep să rimez în Bagdad!