balada populara – Versuri.pro

Daniela Condurache - Prin Pădurea Gorovei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frunză galbenă de tei,
Prin pădurea Gorovei
Trece-o tânără copilă
Cu un copilaș de mână.
Desculță și dezbrăcată
Ochii-n lacrimi i se scaldă,
Cântă cucu-ntr-o vâlcea:
– Un’ te duci, copila mea?.
– Nu știu unde să mă duc
Și-ncotro s-o mai apuc,
Tata s-o făcut haiduc
Și nu l-am văzut de mult.
– N-ai să-l mai vezi niciodată
Că taică-tu-i mort în baltă,
Ai grijă de frățiori
Pân-or crește mărișori.

Dimitrie Bolintineanu - Dochia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Candela licurătoare
Strălucește-ncetior,
Ascultați?.. Un pas ușor!..
Luna mai dând o vulvoare
Se ascunde într-un nor.
Umbra Dochiei ușoară,
Pătrunzând închise porți,
Vine, -apare, se strecoară
În cămara-acestor soți.
E frumoasă, biata fată!
Însă chipu-i e pălit,
Într-un giulgiu e-nfășată,
Ca un om ce-a murit;.
Umbra, candela aprinse,
La oglindă se-așeză,
Și din suflet suspină;
Apoi fețele ei stinse
Ea cu lacrimi le spălă.
Domnul se deșteaptă-ndată
Și deodată-a tresărit
Ca tot omul fericit
Ce al morții glas deodată
Împrejur a auzit.
—, , Fugi, o, umbră-ntristată!
Fugi! Eu nu te mai iubesc.
Ah! mă lasă să trăiesc.
Iată, ziua se arată,
Umbrele se risipesc!”.
—, , Dar eu sunt a ta Dochie;
Lângă tine-i locul meu..
Scoală, dragă; eu sunt, eu..
Pe-a ta viață și junie
Mi-ai jurăt, sufletul meu!”.
—, , Fugi, o, umbră! și mă lasă;
Să nu scoli mireasa mea.
Ți-oi da aur cât vei vrea;
Dar te du din astă casă
Să nu se sperie ea.”.
—, , Fugi! și peste piatra-ți rece
Candele voi atârna;
Mândre flori voi semăna,
Încât cela ce va trece
S-a opri și-a lăcrima!”.
—, , Oh! nu! Eu voi, drăguliță,
Lângă tine să trăiesc;
Mi-este frig, și-acum voiesc
Înghețata mea guriță
La-al tău foc s-o dezmorțesc!”.
Zise și cu-o mânușiță
Ea veșmintele-și strângea,
Să se culce se gătea;
Și din mândra ei cosiță
Floricelele scotea.
—, , Fugi, o, umbră fericită!
Nu e aici locul tău,
Du-te în mormântul rău!
Pe-a mea inimă răpită
Alta-nclină capul său.”.
—, , Nu-ți mai sunt eu dragă ție,
Viața sufletului meu?
Ah! dar ce ți-am făcut eu?
Doamne, doamne, spune-mi mie
Care fu păcatul meu?.
Dar tu plângi, o, mândrioare?
Ah! tu plângi? mai zise ea.
Pentru ce, inima mea,
Curg aceste lăcrimioare
Ce-ard ca focul mâna mea?..
Te mâhnește-a mea mustrare?
Nume dulce ce iubesc!
Spune, să nu-ți mai grăiesc
Vorbe-aspre și amare,
Lucruri care te mâhnesc?.
Vino, vin’; să ne cunune,
Drăgușorul meu bărbat!
Ah! tu nu știi ce-am răbdat,
Al meu mire drag și june,
Să te văd tot depărtat!.
Când gândesc că o femeie
Capul ei și-a odihnit
Pe-al tău sân, al meu iubit,
Soare, stele-aș vrea să pieie
Într-un ceas nefericit!.
Martori sunt în nopți senine
Stelele la al meu dor;
Morții care mă-nconjor
Și la tristele-mi suspine
Se deștept din somnul lor.
Moartea cea fără-ndurare,
Văzând cât am suferit,
Însăși ea s-a îmblânzit;
Ca să curme-a mea-ntristare
Către tine a venit.
A venit.. Ea ne cunună..
Vino, scumpul meu bărbat!
Vin’, căci ora a sunat,
Să trăim d-aci-mpreună
În al mormintelor pat.
Vin’, căci umbrele se-ndeasă..
Vezi? ce bine m-am gătit!
Cum mi-e părul împletit!
Vezi ce tânără mireasă
Ai tu, mândrul meu iubit!”.
Ea vorbește cu căldură
Și pe sânu-i se pleca,
Calde lacrimi revărsa.
Iar micuța-i rece gură
A lui frunte săruta.
Dar cocoșii-n luncă cântă..
Umbra-atunci a tresărit..
—, , Ah, te las, al meu iubit!
Căci se-arată ziua sfântă
Și-n cer zori au rumenit!”

Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trambița răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Tepeș printre brazi se pierde.
– „Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!”
Domnul îl sărută și cu bucurie:
– „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?
Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!”
– „Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:
N-am venit în lupte să-mi trag așa parte;
Plângerile țării brațul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soțioară,
Află că eu însumi sunt o fetișoară!”
La aceste vorbe junele frumos
Coiful își aruncă, părul-i cade undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiță dulce ca o fericire.
Domnul se răpește de mândrețea ei.
– „Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?”
– „Doamne, zise fata, vrei să fiu soție
Unui din ostașii care-mi place mie?
Toți sunt bravi la luptă, nu mă îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc.”
Domnul fiu s-aruncă la ale ei picioare
Și cu o vorbire dulce rugătoare:
– „Fii a mea domniță și îți jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!”
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la față ca o rozișoară:
– „Dacă vei iubirea-mi să o dobândești,
Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești!”

Doina Lavric - Ce Te Legeni, Brad Rotund?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce te legeni, brad rotund,
Fără fir de leac de vânt,
Ți-ajung crengile-n pământ,
Făr-oleacă de ploiță,
Făr-o țâr’ de neguriță?.
Dar cum nu m-oi legăna
Dacă ziua și noaptea
Trei voinici cu trei cai suri
Mă tot cată prin păduri?!.
Trei voinici cu trei topoare
La pământ că mă doboară
Să mă taie-n păturele,
Să mă ducă-n târgurele,
Să mă-ncarce în trei cară,
Să mă treacă-n altă țară.

Sava Negrean Brudascu - Coborât-O Coborât